Infernul: Cîntul I

Conținut: "Divina Comedie"

Prolog la Divina Comedie

Dante, rãtãcit într-o pãdure, sosește la poalele unui deal (1-27) Cele trei fiare (28-60) Apariția lui Virgil și convorbirea lui cu Dante (61-136)

1 Pe cînd e omu-n miezul vieții lui 
m-aflam într-o pãdure-ntunecatã, 
cãci dreapta mea cãrare mi-o pierdui. 

4 Amar mi-e sã vorbesc cît de-nfundatã 
pãdure-a fost, încît de-a ei cumplire 
gîndind la ea mi-e mintea-ncrîncenatã ! 

7 Un strop mai mult de-amar și m-ar rãpune ! 
dar pînã sã v-arãt a mea scãpare, 
eu de-alte stãri vãzute-n ea voi spune. 

10 Intrai în ea, și nu știu felu-n care, 
atît de mult eram de somn pãtruns, 
pe cînd ieșeam din dreapta mea cãrare. 

13 Dar cînd sub o colinã fui ajuns, 
sub care se-nfunda și-aceastã vale, 
de-a cãrei groazã mã simții strãpuns, 

16 privind vãzut-am creștetele sale 
scãldate-n focu-acelei dragi planete 
ce mînã sigur pe-orișicare cale. 

19 Și-atunci scãzu și spaima care-mi stete 
o baltã-n suflet cît putu sã-ncapã 
prin noaptea care-atîtea spaime-mi dete. 

22 Și ca și-acela ce din valuri scapã 
și-abia rãsuflã [de la mal cãtînd, 
se-ntoarce spre primejdioasa apã] ; 

25 așa și sufletu-mi, și-acum fugînd, 
s-a-ntors spre-acel ponor [în ochi prinzîndu-l], 
ce n-a lãsat om viu prin el nicicînd. 

28 Și-astfel, truditul trup mai întremîndu-l, 
plecai din nou pe coasta neumblatã, 
dar ferm picior tot cel de jos avîndu-l. 

31 Și-abia-ncepui sã urc pe ea, și iatã, 
sãltînd o sprintenã panterã-n drum 
și-avînd o blanã mîndru-mpestrițatã 

34 nu vrea sã-mi lase cale nicidecum, 
și-astfel de mult mã-mpiedeca-n suire, 
cã stetei sã mã-ntorc acum-acum. 

37 Era-ntr-a zilei cea dintîi ivire, 
iar soarele ieșea cu-aceleași stele 
ce-au fost cu el, cînd veșnica iubire 

40 a pus mișcarea primã-n el și-n ele ; 
și-astfel fãceau sã sper de multe ori 
la blana fiarei cu pestrițã piele 

43 și dulcele-anotimp și-ai zilei zori. 
Nu îns-atît ca fricã sã nu-mi fie 
de-un leu care-apãrînd îmi da fiori. 

46 Pãrea cã el asupra-mi vrea sã vie 
cu botu-n vînt, și-n foamea lui cea mare 
pãrea și zãrii-o spaimã ca și mie. 

49 Și iatã și-o lupoaic-apoi cã pare, 
cu mii de pofte-n slabu-i trup rãpus, 
cãci multei lumi îi face zile-amare, 

52 prin multã piedicã ce-n drum mi-a pus 
cu groaza ce-o stîrnea a ei vedere 
pierdui speranța de-a mai merge-n sus. 

55 Și ca și-acel ce vesel strînge-avere, 
cînd vine-un timp care și-a pierde-l face, 
e-n toate trist și-și plînge-a lui durere ; 

58 așa-mi fãcu și bestia fãr' de pace, 
ce-ncet-încet venindu-mi mã-mpingea 
acolo unde-orice luminã tace. 

61 Pe cînd mã ruinam în noaptea grea, 
deodatã-mi apãruse unul, care, 
de lung ce-a fost tãcut, ca mut pãrea. 

64 Vãzîndu-l deci aci-n pustiul mare : 
- „Oricine-ai fi, ori umbr-adevãratã, 
ori om - am zis -, te rog, ai îndurare". 

67 - „Nu-s om - a zis - ci-atare fui odatã. 
Strãmoși - rãspunse el - lombarzi avui : 
din Mantua și mam-avui și tatã. 

70 Deși tîrziu, subt Iuliu mã nãscui, 
și Roma subt August, pe cînd domnise 
mințiții zei ce mint, eu o vãzui. 

73 Poet fiind cîntai pe-a lui Anhise 
cucernic fiu care cu-ai Troiei fii 
cînd Ileon fu ars, la noi venise. 

76 Dar tu-ntr-acest amar de ce revii ? 
De ce nu sui pe dealul desfãtãrii, 
cã-i scop și cauz-oricãrei bucurii ?" 

79 - „Virgil ești tu ? Fîntîna ești, al cãrii 
torent - îi zisei cu rușine-acum - 
bogat pornit-a fluviul cuvîntãrii ? 

82 Tu marea faclã-n veci pe-al artei drum ! 
deci fie-mi de-ajutor iubirea vie 
și studiul lung în dulcele-ți volum. 

85 Pãrinte-mi ești, maestru-mi ești tu mie, 
tu singur ești acel ce-a dat o viațã 
frumosului meu stil ce-mi e mîndrie. 

88 Vezi fiara m-a întors și-mi șade-n fațã, 
ajutã-mã-nțeleptule vestit, 
cãci inima de spaimã-n mine-ngheațã". 

91 -„Pe-alt drum ți se cãdea sã fi pornit - 
mi-a zis, vãzînd ce plînset mã doboarã - 
de vreai sã scapi de locul ãst cumplit. 

94 Cãci bestia care-asupra ta scoboarã 
nu lasã-n drum pe nime fãr' de-osîndã, 
ci-i stã de cap astfel, pînã-l omoarã. 

97 E rea din fire și mereu la pîndã 
și-n veci fãrã de saț cumplita-i vrere, 
cãci dupã ce-a mîncat, e mai flãmîndã. 
 
100 Sînt multe fiare cari și-o fac muiere 
și și mai multe-or fi pîn-o sã vie 
sã-i dea copoiul moarte-ntru durere. 

103 El nu averi cãta-va, nu moșie, 
ci mintea și virtuțile și mila 
și țara sa-ntre Feltre o sã-i fie. 

106 Prin el vom mîntui de-amar umila 
Italie, de-al cãrei drag, tu, Nise, 
muriși, și Turn și-Evrial și Camilla. 

109 Gonindu-ne-o de prin cetãți închise 
din loc în loc, va-mpinge-o-n Iad de veci, 
de unde-ntîi invidia ne-o trimise. 

112 Spre-a ta scãpare cred și judec deci 
sã-ți fiu conducãtor, și te voi scoate 
de-aici, fãcînd prin loc etern sã treci, 

115 s-auzi cum urlã desperate gloate, 
sã vezi și-antice duhuri osîndite, 
ce-a doua moarte-a lor și-o strigã toate. 

118 Și-apoi sã vezi și duhuri mulțãmite 
în foc, cãci [sperã sã ajung-așa], 
oricînd va fi, la neamuri fericite ; 

121 la cari de-ai vrea și tu a te urca, 
mai bun ca mine-un suflet e ce vine 
și lui am sã te las cînd voi pleca. 

124 Acel Stãpîn ce-acel imperiu-l ține, 
fiindcã fui rebel la sfînta-i lege, 
nu vrea sã-i intri-n țara Sa prin mine. 

127 Tutindeni este domn, ci-aici e rege, 
aici cetatea Sa și tronu-l are, 
ferice-acei pe care-aci-i alege !" 

130 Iar eu : - „Oh, fã, pe Dumnezeul care 
tu nu-l știuși, poete,-n lume sus 
sã fug și de-acest rãu și-alt rãu mai mare ; 

133 și du-mã ca sã vãd, unde mi-ai spus, 
și poarta lui Sîn-Pietru, ca și plînsul 
celor ce zici cã-n veci e neam rãpus". 

136 Porni atunci, și-urmînd, eu dupã dînsul. 

Conținut: "Divina Comedie"

Download: "Divina Comedie"

Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie

Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.

Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.

Top

Recomanda aceasta pagina unui prieten!