|
Conținut: "Divina Comedie"
Cercul al optulea. Valea a
treia: simoniacii
Papa Nicolae al III-lea (1-50) În
așteptarea lui Bonifaciu al VIII-lea
(51-87) Violenta ieșire a lui Dante
împotriva papilor nepotiști (88-133)
1 „O, Simon Mage,-o, bieții tãi ciraci!
Voi sfinte bunuri ce se cad unite
cu sufletele bune, voi rapaci
4 le vindeți, pe-aur și pe-arginți votrite!
De voi acum trompeta mea sã sune,
fiindc-al treilea sac pe voi vã-nghite!"
7 Acu-n vecinul loc de-amãrãciune
urcați eram pe-a stîncii acea parte
ce-i punctul cel mai 'nalt peste genune.
10 Supremã minte! O, cîte-arãți tu arte
și-n cer și pe pãmînt și-aici afund
și cît de drept a ta putere-mparte!
13 Vãzui c-avea și-n coaste și pe fund
murdara stîncã gãuri, pe-o mãsurã
la fel de largi și-avînd gîrlici rotund.
16 Mai largi sau strîmte nu mi se pãrurã
decum în mîndrul San Giovanni-al meu
ca locuri de botez cãldãri fãcurã,
19 din cari, nu-i mult de-atunci [și-o spun cã vreu
sã-nlãtur zvonul fals] vãzînd cã moare
un prunc în ea, am rupt pe una eu.
22 Din orice groap-un rãu scotea picioare
mai pînã-n șold pe gura vãgãunii,
dar trupu-nfipt îi sta-n ascunzãtoare.
25 Și toți cu arse tãlpi cum sînt tãciunii,
așa-și zgîrceau tot trupu-acești mișei
încît sã rupã orice sfori și funii.
28 Precum pe-obiectul uns cu vrun ulei
vezi flacãra de-a lungul lui cum fuge,
așa zbura un foc pe tãlpi la ei.
31 - „Ce duh, maestre, este-acel ce muge
mai rãu decît al vãii-ntreg popor,
și-o mult mai roșie flacãrã-l și suge?"
34 Rãspunse el: - „De vrei sã te scobor
pe coastã-n vale, unde-acela zace,
vei ști din gurã-i crima lui și-a lor".
37 Iar eu: - „Mi-e bine tot ce ție-ți place,
tu domn îmi ești și știi cã nu m-abat
din vrerea ta și știi și ce se tace".
40 Deci sus pe-a patra coamã ne-am urcat
și-ntorși ne-am scoborît pe mîna stîngã
spre fundu-acel și-ngust și-nscorburat.
43 Nici nu-ncetã pe șoldu-i sã mã strîngã
maestrul meu pîn-a sosit la cel
ce-avea din tãlpi așa de-amar sã plîngã.
46 - „Oricine-ai fi, tu suflet trist ce-astfel
ca paru-nfipt, te zbuciumi din cãlcîie,
vorbește-mi dacã poți", strigai spre el.
49 Și-am stat ca și-un duhovnic ce mîngîie
pe-un ucigaș perfid, ce-n groapã-i stînd,
îl cheamã iar, ca moartea s-o mai mîie.
52 Iar el strigã: - „Sosești așa curînd?
Sosești tu, Bonifaciu? Așadarã
minți scrisoarea-n ani, mai mult spunînd!
55 Ești și sãtul de-averi ce te-ndemnarã
sã nu te temi prin fraud-a fi-nsurat
cu mîndra doamnã ca s-o faci de-ocarã?".
58 Și-atunci, cum stã și-acel ce-i rușinat
cã n-a-nțeles ce i s-a spus și care
nu știe ce rãspunde,-astfel am stat.
61 Dar domnul meu: - „Sã-i spui fãr-amînare:
nu-s eu, nu eu pe care-l crezi cã vine",
și-am spus precum ceru; și mult mai tare,
64 strîmbîndu-și toate-ale lui arse vine
oftat-a duhul din adîncul lui
și-a zis plîngînd: - „Ce vrei atunci cu mine?
67 De-ți e dorința ta sã știi ce fui
și numai ea pe-aceste rîpi te-alungã,
sã știi cã marea mantie-o avui
70 și-aieve-al Ursei pui, o mînã lungã
și-așa de-avid sã-mi vãd ursoii grași
cã banii strînși m-au strîns aici în pungã.
73 Sub capul meu prin crãpãturi sînt trași
cîți, papi fiind, fãcut-au simonie,
și-adînc cãzuți acolo sînt rãmași.
76 Cãdea-voi jos și eu cînd o sã vie
acel ce tu-mi pãruși, cînd iute-acel
cuvînt, dac-ai sosit, ți-l spusei ție.
79 Dar stau de timp mai mult arzînd astfel
și-nfipt cu susu-n jos, decît în țapã
va sta cu tãlpi roșii acolea el,
82 cã-n urmã-i vine din Apus un papã,
mai plin de crime-n loc fãrã de lege,
și-n locul meu și-al lui el s-o încapã,
85 un nou Iason, cãci banii-l vor alege,
și cum cu-acela moale domnu-i fu,
așa va fi cu el al Franței rege".
88 De-a fost prea aspru-al meu rãspuns acu
nu pot sã știu, dar știu c-atare-mi fuse:
- „Ia spune mie, ce comori ceru
91 al nostru domn lui Petru cînd îi puse
în mînã cheile spre-a-i da domnia?
«Urmeazã-mã!» și-altce nimic nu-i spuse.
94 Iar Petru și-alții, dînd apostolia
în locul celui ce-n Cocit azi zace,
ce bani cerurã ei de la Mathia?
97 Rãmîi deci unde ești, cã bine-ți face!
iar banii pungãșiți pãstreazã-i bine,
cãci ei fãceau sã nu lași Franța-n pace.
100 Și dacã n-aș purta și-aici în mine
respect de-acele chei pe cari Prea Sfîntul
a vrut sã i le porți trãind, cu tine
103 mi-ar fi acum cu mult mai crud cuvîntul!
Cãci voi, de-avari, dați crimei privilegii
strivind pe buni și-umplînd de rãi pãmîntul.
106 Pe voi, pe papi, vã vede-n cartea legii
Ioan în chipu-acelei mari mișele
ce sta pe ape și curvea cu regii,
109 și-avea și șapte capete, și-n ele
și-n zece coarne [vlaga] înnãscutã,
cît timp al ei bãrbat fugea de rele.
112 Din bani Dumnezeirea vi-e fãcutã!
Și ce-i un biet pãgîn? Nimic, vezi bine,
cãci el ador-un zeu, dar voi pe-o sutã!
115 A cîtui rãu izvor fu, Constantine,
nu-ncreștinarea ta, ci darul care
fãcu bogat pe-un prim pãstor prin tine!".
118 Și-n timp ce-i recitam atari tropare,
mustrare-a fost, știu eu, ori furia lui,
din labe el zbãtea cumplit de tare.
121 Cu-aceste vorbe cred cã eu plãcui
maestrului, cãci el zîmbind îmi prinse
mustrarea-n care-așa de sincer fui.
124 De-aceea el în brațe mã cuprinse
și, sus cînd fui povarã mîinii sale,
sui pe drumul pe-unde-ntîi descinse.
127 Și netrudit de-a mã ținea pe cale
la piept, încet pe arc-apoi m-a scos
pe drumu-acestei vãi spre-a cincea vale.
130 Blînd puse-acolea sarcina sa jos
pe rupte și-aspre stînci, pe unde cale
nici caprele n-ar face-o bucuros.
133 De-aici apoi vãzui într-altã vale.
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
