Divina Comedie - Paradisul: Cîntul II Divina Comedie
Eu sunt Domnul Dumnezeul tău: să nu ai alţi dumnezei afară de mine, să nu-ţi faci chip cioplit ca să te închini lui.                Să nu spui numele Domnului Dumnezeului tău în zadar.                Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua Domnului.                Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti mult pe pământ.                Să nu ucizi.                Să nu faci fapte necurate.                Să nu furi.                Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.                Să nu pofteşti femeia aproapelui tău.                Să nu pofteşti casa aproapelui tău şi nici un lucru ce este al lui.               
Romana versiuneaPortal creştin

Resurse creştine

 
Paradisul: Cîntul II
   

Conținut: "Divina Comedie"


Întîiul cer, al Lunii: cei nestatornici în pãstrarea jurãmintelor

Apostrofa cãtre cititor (1-18) Beatrice și Dante intrã în lunã (19-45) Petele lunii; pãrerea lui Dante și combaterea ei de cãtre Beatrice (46-105) Adevãratul motiv al fenomenului (106-148)

1 O, voi acei ce-n slaba luntrișoarã
cu dorul ascultãrii-mi urmãriți
pe mare nava ce cîntînd îmi zboarã,

4 vã-ntoarceți iar la mal sã v-odihniți!
Cãci poate cã-ndrãznind sã-ntrați, vrodatã
pierduți ca mine-n larg, voi sã pieriți.

7 Pe-o mare merg ce n-a mai fost umblatã,
Minerva-mi suflã, mã conduce-Apol,
și nouã muze Ursa mi-o aratã.

10 Dar voi, puținii-acei ce-ați dat ocol
la vreme pîinii îngerești din care
trãiești aici și-n veci te simți tot gol,

13 puteți intra, socot, pe larga mare
cu-al vostru vas, cît timp nu-i egalat
al mãrii cîmp brãzdat de-a mea cãrare.

16 Cum voi vã veți mira nu s-au mirat
trecînd prin Colhis gloat-argonautã,
și-n cîmp pe Iason l-au vãzut argat.

19 Eterna sete-a noastrã cea nãscutã
grãbit, cam cum vedeți pe cer, ne-a dus
spre lumea cea dintru-nceput fãcutã.

22 Priveam la Doamna mea, iar Doamna-n sus,
și-n timp ce poate-un cui sã se destrune
zburînd din arcul de pe care-i pus,

25 vãzui cã sînt ajuns unde-o minune
atrase vãzul meu; iar Beatrice,
cui vãl pe gîndu-mi nu-i puteam eu pune,

28 mi-a zis frumoas-așa cît și ferice:
- „Spre Domnu-ntoarce inima cu-ardoare
cã-n prima stea voi sã ne ridice".

31 Pãrea cã ne-a cuprins o lucitoare,
solidã ceațã deasã și politã
cum este-un diamant bãtut de soare.

34 Și ne-a primit eterna mãrgãritã
în sînul ei cum apa ce primește
o razã-n ea persist-a fi unitã.

37 De-am fost eu corp (și nu-nțelegi, firește,
cum rabd-un corp sã intre-n el strãinul
cum este-a fi cînd corp în corp rãzbește),

40 cît trebuie de-aprins sã-ți fie chinul
sã vezi esența-n care poți sã vezi
unita noastrã fire cu Divinul.

43 Acolo vei vedea ce-aici tu crezi,
nu demonstrat, ci manifest prin sine
cum crezi un axiom fãrã dovezi.

46 Și-am zis: - „Madono, mulțãmesc, vezi bine,
cu-ntreag-ardoare cîtã-n mine este
cui smulsu-m-a mortalelor destine.

49 Dar spune-mi tu ce pete sînt aceste
pe-al lunei corp, de care jos la noi
spun oamenii cu Cain nu ș' ce poveste?".

52 Puțin Stãpîna mea zîmbi și-apoi:
- „De-i fals-orice pãrere-n om, cînd n-are
vro cheie simțul spre-a deschide-n voi,

55 cu-atît mai mult nu-ți fie de mirare
cînd vezi cã și urmînd vrun simț, ce mici
spre zbor aripi rațiunea voastrã are.

58 Ci-ntîi sã-mi spui, tu cum ți le explici?".
Iar eu: - „De-apar diverse stãri, aș zice
cã-s pãturi rari și dese-n lun-aici".

61 Iar ea: - „Vedea-vei cert cum o sã pice
credința ta-n absurd prin toate-acele
dovezi ce-n contra [vorb-o sã] ridice.

64 V-arat-a opta sferã multe stele
la cari privind mãrimea lor și clarul,
gãsești fenomene diverse-n ele.

67 De-ar face-aceasta desul lor sau rarul,
în toate-ar fi o singurã putințã,
ușor ori greu ori drept avînd cîntarul.

70 Diverselor puteri le dau ființã
fîntîni diverse, cari, afar' de una,
distruse-ar fi, de-ar sta a ta sentințã.

73 Mai mult: cînd rarul ar produce bruna
coloare-a lor, cum crezi, ori numa-n parte;
lipsit-ar trebui sã fie luna

76 de-a ei materie,-ori, tocmai cum se-mparte
ce-i gras și slab în corp, ar fi și-aceste
diverse pãrți ori pline-ori mai deșarte.

79 Ne-ar da eclipsele de soare veste
în primul caz, cãci el s-ar arãta
ca ori prin care-alt corp cînd rar el este.

82 Dar nu-i așa. Deci trec a cerceta
al doilea caz; și el de se prãvale,
va fi vãditã-n fals pãrerea ta.

85 Prin rarul strat de n-are drum la vale,
desigur este și-un hotar, de unde
contrarul sãu deloc nu-i lasã cale.

88 Se-ntorc de-aici ale luminii unde
precum se-ntoarce-o razã refractatã
din sticla-n dosul cãrei plumb se-ascunde.

91 Vei zice-acum cã raza ni s-aratã
mai mult aici ca-ntr-alte pãrți obscurã,
fiind dintr-un mai mare-adînc redatã.

94 Tu poți scãpa de-aceastã-ncurcãturã,
fãcînd experiment: izvoru-acel
din care-a voastr-orice științã curã.

97 Iai trei oglinzi; douã distînd la fel
în fața ta, și-ntre-ambele așazã
pe-a treia, mai departe stînd nițel;

100 privești spre ele-n timp ce lumineazã
în dosul tãu stînd astfel o fãclie
cã toate trei spre tine-o reflecteazã;

103 în cea mai depãrtatã n-o sã fie,
ce-i drept, egal volumul de lucoare,
va fi însã egal-a ei tãrie.

106 Și-asemeni cum, bãtut de caldul soare,
rãmîne gol pãmîntul de zãpadã
și și de ger, și-ntîia sa coloare,

109 așa și restul ce-a rãmas sã-l crezi
voiesc sã-l scald prin facl-așa verace
încît va schinteia cînd o s-o vezi.

112 Rotește-n cerul din divina pace
un corp ce-nchide-n veșnica-i virtute
pe esse-a totul ce-n cuprinsu-i zace.

115 Vecinul cer cu-atîtea lãmpi vãzute
împart-esența-n deosebi ființe,
de el distincte, dar în el ținute,

118 iar alte roți prin varii diferințe
trimit în jos distinctul ce-l cuprind
conform cu scopul lor și-a lor semințe.

121 Aceste-organe-a lumii deci descind,
din grad, cum vezi acum, urmîndu-și gradul,
cã-n jos trimit ce de deasupra prind.

124 Ãst drum pe care merg, tu vezi cum scadu-l,
mereu spre ținta ce-al tãu dor o cere,
încît de-acum sã-ți afli singur vadul.

127 Motori divini deci cat-a ta putere
ca și mișcare-acestor roți divine,
precum lucrarea-n fier un faur cere.

130 Deci cerul cel cu-atîtea dragi lumine
ia chip din Mintea cea dintru-nceput
ce-i dã și curs și-al ei sigil devine.

133 Și-așa cum sufletu-ntr-al vostru lut,
prin fel de fel de membre, conformate
diverselor puteri, e desfãcut:

136 suprema Minte-a dînsei bunãtate
prin stele-astfel și-o-mparte înmiitã,
etern rotind în propria-i Unitate.

139 Diversã stea primește-o feluritã
putere-n ea ce-ntrînd o face vie,
fiind, ca viața-n voi, cu ea unitã.

142 [Conform fericei firi de obîrșie,
prin corp, putere-amestecatã luce]
ca și prin ochii vii o veselie.

145 De-aici apoi o stea și-o stea strãluce
în mod divers, dar nu din des și rar
cãci ea-i principiul formei ce produce

148 conform cu-a sa putere,-obscur și clar".


Conținut: "Divina Comedie"

Download: "Divina Comedie"

Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie

Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.

Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.


Top

Recomanda aceasta pagina unui prieten!


Vote!