Divina Comedie - Paradisul: Cîntul XI Divina Comedie
Eu sunt Domnul Dumnezeul tău: să nu ai alţi dumnezei afară de mine, să nu-ţi faci chip cioplit ca să te închini lui.                Să nu spui numele Domnului Dumnezeului tău în zadar.                Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua Domnului.                Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti mult pe pământ.                Să nu ucizi.                Să nu faci fapte necurate.                Să nu furi.                Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.                Să nu pofteşti femeia aproapelui tău.                Să nu pofteşti casa aproapelui tău şi nici un lucru ce este al lui.               
Romana versiuneaPortal creştin

Resurse creştine

 
Paradisul: Cîntul XI
   

Conținut: "Divina Comedie"


Cerul Soarelui: sufletele înțelepte

Zãdãrnicia lucrurilor lumești și îndoilelile lui Dante (1-42) Laudele Sfîntului Francisc (43-117) Dojana cãtre domi- nicani (118-139)

1 O, griji nebune-a lumii muritoare,
ce false-ți sînt acele silogisme
cari plumb pe-aripi îți pun ca sã nu zboare!

4 Sucește-acesta legi, și cu sofisme
e cest de-aici, vreau alții-o preoție
și-a fi stãpîni prin silã și-aforisme,

7 dincoa' negoț civil, și-aici hoție,
iar altu-n pofta cãrnii 'nãmolit
se mistuie, sau zace-n trîndãvie,

10 cînd eu de toate-acestea mîntuit
eram cu Beatrice-n ceru-n care
cu-așa de mult-onoare fui primit.

13 Iar cînd se-ntoarse-n sferã fiecare
la locul sãu avut și mai 'nainte,
și-a stat fixat ca-n lustru-o lumînare,

16 simții, din sînu-acelei flacãri sfinte
care-mi vorbi dintîi, tot mai zîmbind
și tot mai clar' fãcîndu-se, cuvinte:

19 - „Precum din lampa veșnicã m-aprind,
și eu, privind în razã-i, am putința
și gîndul tãu și cauza-i s-o cuprind.

22 Eu vãd cã te-ndoiești și ai dorința
sã-ți spui deschis și clar, ca, luminatã,
la poarta minții sã-ți aduc sentința,

25 ce-n «drum ce-ngrașã mult» îți fuse datã,
și «n-a mai fost alt om» [ce însemneazã]:
aici deci a distinge clar ne catã.

28 Prevãzul cel ce lumea guverneazã
prin sfatu-n care-un ochi pînã s-apuce
sã-i vadã-n fund, învins se resigneazã,

31 spre-a da puteri miresei a se duce
spre sfîntu-i mire-acel ce-o logodi
prin strigãt 'nalt cu sînge-al sãu pe cruce,

34 vegheatã-n ea și mult mai drag spre-a-i fi
doi principi rîndui spre-a ei favoare
sã-i fie de-ajutor și-aci, și-aci.

37 Fu-ntreg serafic unul în ardoare,
și-atît al doilea de-nțelept, cã el
reda prin ea cheruvica splendoare.

40 Voi spune de-unul deci: ce spui, la fel
e de-ambii spus, din doi pe-oricare-aș prinde,
cãci ambii-n fapte-avur-un singur țel.

43 Între Turpin și rîul ce descinde
din dealu-ales de vrednicul Ubald,
mãnoas-o coast-a ãstui deal se-ntinde

46 ce zbuciumã Perugia-n frig și-n cald
prin Porta Sol, și-n dosul cui bocește
sub greul jug și Nocera, și Gald.

49 Sub deal aici, mai mult unde-mblînzește
urcușul sãu, un soare-a rãsãrit
precum din Gange-al nostru-adesea crește.

52 Deci cîți vorbesc de locul ãst vestit,
nu-i zicã-Ascesi, cãci puțin ar spune,
ci totul spun zicîndu-i Rãsãrit.

55 N-a fost prea sus de-a nașterii regiune,
cînd și-ncepu acest de care spui,
sã-i parã lumii prin virtuți minune.

58 De tînãr el, pentru-o femeie, cui
ca morții-n casã nimeni nu-i dã cale
cu drag, intrã-n rãzboi cu tata lui

61 și-n fața curții lui spirituale
și coram patre-și logodi iubita
cea zi cu zi mai dragã vrerii sale.

64 Obscurã și-n dispreț, ca nepețita
de nimeni, vãduvã de-ntîiul soț, rãmase
o mie de-ani, pînã ce el venit-a,

67 și nu-i servi cã vesel-o aflase
cu-Amicle, cînd pe nume fu chematã
de cel ce-ntreaga lume-o-nspãimîntase;

70 nimic, c-a fost feroce de bãrbatã
încît, pe cînd rãmase jos Maria,
ea vru pe cruce-a fi cu Crist urcatã.

73 Spre-a nu-ți lungi spre-obscur alegoria,
acești amanți din spusele cuvinte
tu-i ia cã sînt Francisc și Sãrãcia.

76 Concordia lor și-amorul lor fierbinte
[înfãțișarea veselã și drag privit]
la mulți le-a fost izvor de gînduri sfinte,

79 așa cã-ntîi Bernard cel preamãrit
s-a desculțat, urmînd atare pace
și-n fuga sa credea c-a zãbovit.

82 O, neștiut-avere, bun verace!
Desculț fugi Egid, desculț Silvestru
Urmînd pe mire,-atît mireasa place!

85 Și-așa de-aici, pãrinte și maestru,
cu doamna sa și [soațã] se ducea,
uniți de-acum cu-al lor smerit capestru.

88 Cã el ca tat-un Bernardone-avea,
de laș cu ochii-n jos nicicînd nu stete,
și nici cã demn de-adînc dispreț pãrea,

91 ci-n chip regal lui Inocențiu-i dete
pe fațã asprul gînd, și-a tagmei lor
a tagmei sale cea dintîi pecete.

94 Cînd mult a fost urmînd smerit popor
pe-acel a cãrui viațã minunatã
mai bine s-ar cînta-n cerescul cor,

97 prin Duhul Sfînt atunci de-a doua datã
de-Onoriu fost-a vrednica dorințã
a marelui pãstor încununatã.

100 Avînd, apoi, de-a fi martir dorințã,
în fațã stînd sultanului trufaș
vorbi de Crist și-urmașii-ntru credințã.

103 Ci-avînd pentru botez prea pãtimaș
pe-acest popor, spre-a face ce-și propuse
s-a-ntors s-adape-ausonicul imaș.

106 Aci-ntre Tibru și-Arno Crist îi puse,
pe-un aspru stei, sigiliul sãu din fine
și-n carnea sa doi ani pe-acesta-l duse.

109 Cînd Cel ce l-a ursit spre-atîta bine
a binevrut sã-l suie-n cer la plata
ce-o dobîndi-n smerenia lui de sine,

112 la frați, ca drepților erezi, lãsat-a
pe doamna cea iubit-atît, cerînd
sã fie de-al ei drag la toate gata.

115 Apoi din poala ei plecat-a cînd
se-ntoarse-n cerul sãu ãst suflet mare,
și-un alt coșciug el trupului nevrînd.

118 Gîndește-acum deci cine-a fost el care
ca demn coleg spre țelul drept ținu
corabia lui San Pietru-n larg pe mare!

121 Iar el al nostru patriarh ne fu.
Deci poți vedea de-ncarcã mãrfuri bune
acei ce-i sînt urmași cum el îi vru.

124 Ci-atît de-avidã de-altfel de pãșune
e turma-i de-azi, cã nu se poate-apoi
sã nu se-mprãștie și pe cãi nebune.

127 Pe cît mai mult rãzlețe-ale lui oi
se pierd de el, pe-atît și mai sãrace
de lapte viu la staul înapoi.

130 Mai sînt și-atari ce-au team-astfel a face
și stau lîngã pãstor, dar rari ce sînt,
puțin postav de-ajuns li-e sã-i îmbrace!

133 De n-a fost deci obscur al meu cuvînt
și-atenția ta de-a stat tot ațintitã
și cîte-am spus de nu le-am spus în vînt,

136 atunci dorința-n parte ți-e-mplinitã,
cãci vezi copacul de-unde rup eu, frate,
și vezi restricția ce-mi fu rostitã:

139 ce-ngrașã mult pe cel ce nu s-abate".


Conținut: "Divina Comedie"

Download: "Divina Comedie"

Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie

Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.

Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.


Top

Recomanda aceasta pagina unui prieten!


Vote!