Divina Comedie - Paradisul: Cîntul XII Divina Comedie
Eu sunt Domnul Dumnezeul tău: să nu ai alţi dumnezei afară de mine, să nu-ţi faci chip cioplit ca să te închini lui.                Să nu spui numele Domnului Dumnezeului tău în zadar.                Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua Domnului.                Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti mult pe pământ.                Să nu ucizi.                Să nu faci fapte necurate.                Să nu furi.                Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.                Să nu pofteşti femeia aproapelui tău.                Să nu pofteşti casa aproapelui tău şi nici un lucru ce este al lui.               
Romana versiuneaPortal creştin

Resurse creştine

 
Paradisul: Cîntul XII
   

Conținut: "Divina Comedie"


Cerul al patrulea, al Soarelui: sufletele înțelepte

A doua cununã de suflete (1-30) Laudele Sfîntului Dominic (31-114) Abaterile ordinului franciscan (115-126) Sfîntul Bonaventura și tovarãșii lui (127-145)

1 Abia sfîrși fericea fãclioarã
cuvîntu-i ultim, și-ncepu zburînd
în roat-a se-nvîrti divina moarã.

4 Dar n-a-ncheiat deplin o roatã, cînd
veni s-o-ncingã altã roatã sfîntã,
și-n cînt și joc același tact urmînd:

7 un cînt ce-ntrece-n toate cîte cîntã
și muze-aici și-a mãrilor femei,
cum raza primã-ntrece pe-o rãsfrîntã.

10 Și-așa precum și norii subțirei
fac arcuri paralel și-ntr-o coloare,
cînd Iuno dã poruncã servei ei,

13 iar cel îngust dã celui larg lucoare,
precum fu glasul Nimfei mistuite
de-amor, așa ca negura de soare,

16 și-aduc aminte lumii liniștite
cã Domnul pact cu Noe-a pus, cînd plouã,
cã alt potop el nu va mai trimite;

19 așa-mprejurul nostru-acele douã
cununi de trandafiri ce-n veci nu mor
și-așa pe-un tact cea veche cu cea nouã.

22 Cînd hora și-altã sãrbãtoare-a lor
de cîntec și de schinteiere datã
cu vesele și dragi lumini în cor,

25 s-oprirã-n loc pe-o vrere concordatã,
precum și-ai noștri ochi oricînd ni-e placul,
se-nchid pe-un tact și se deschid deodatã,

28 din sînul unei flacãri din colacul
cel nou ieșind un glas m-a tras spre sine,
precum e tras spre steaua sa și acul.

31 Și-așa-ncepu: - „Iubirea ce-arde-n mine
mã-ndeamnã sã-ți vorbesc de-al doilea duce,
cãci el de-al meu vorbi așa de bine.

34 E just deodatã laude-a le-aduce,
cãci lor, precum alãturi se luptarã,
și-alãturi gloria-nvingerii le luce.

37 Oștenii lui Cristos, cari scump costarã
din nou a se 'narma, încet umblau
urmîndu-și steagul, slabi și-n oaste rarã,

40 cînd Cel pe care toate Domn îl au,
vãzînd pe-oșteni în groapã cu piciorul,
din milã numai, nu cã meritau,

43 le-a dat, cum zic, miresei ajutorul
prin doi eroi, sã spuie și sã facã,
spre-a scoate din greșitul drum poporul.

46 În țara de-unde blîndul Zefir pleacã,
și cald prin mugurii cei noi pãtrunde
de cari pãmîntu-n nou vestmînt se-mbracã,

49 și-aproape-acelei nãvãliri de unde
în dosul cãror Feb în lunga-i fugã
de multe dãți oricãrui om s-ascunde,

52 acolo stã fericea Callarugã
sub paza tare-a vrednicului scut
cu leul subjugat care subjugã.

55 Aci-ndrãgitul mire s-a nãscut,
al legii noastre,-ursit atlet sã iasã,
cel blînd cu-ai sãi, dar celor rãi temut.

58 Creatã cînd îi fu, spre multe-aleasã
fu mintea-i plinã de divinul foc,
cã-n mamã el și-a fapt o profeteasã,

61 iar cînd s-au împlinit în sfîntul loc
logodna dintre el și legea vie,
și și-au promis iubirea reciproc,

64 femeia care-i stete mãrturie
în vis vãzut-a fructul de mirare
ce-avea din el urmași și-ai sãi sã vie,

67 și-așa, spre-a fi acel ce-a fost și-atare,
i-au dat din inspirație divinã
un nume-al cãrui sens întreg al are.

70 I-au zis deci Dominic. Vorba deplinã
îmi e ca de-un plugar pe care Crist
alesu-l-a spre-a-l ajuta-n grãdinã.

73 Pãru, ce-i drept, și sol și-argat lui Crist
cãci primu-amor i-a fost spre-acea povațã
pe care-n locul prim ne-o dete Crist.

76 Veghind ades cu gînditoare fațã,
gãsit era-n vrun colț de-a sa nutrice,
parc-ar fi zis: «Eu de-asta sînt în viațã!».

79 O, tata lui, aievea tu ferice
și mama lui, cu-adevãrat Giovanã,
de-i bine tîlcuit, precum se zice.

82 Nu lumii ce-azi se zbate-așa de vanã
urmînd Tadei ori pe-Ostiense clerul,
ci dragostei de-adevãratã manã

85 un doctor mare-n scurtã vreme cerul
fãcîndu-l, începu sã tundã via
ce-albește-n pripã cînd e rãu vierul.

88 Din tronul ce-ocrotea și sãrãcia
cea justã-n vremi (nu tronul, ci mișeii
ce șed în el ne-aduc ticãloșia)

91 nu spre-a-nvoi drept șase doii-ori treii
nici primele vacanțe încasate
nici dijmele quae sunt pauperum Dei,

97 nu astea vru. Ci voia de-a se bate
cu lumea rea pentru acea tulpinã
ce dã acestei sfere flori bogate.

97 Deci cu doctrinã și cu rîvnã mare
intra-n oficiu-apostolesc, curgînd
ca și-un torent ce sus izvoru-și are,

100 și-așa descinse-n jos, nãvalã dînd
în codrii eretici, ce se-nmulțirã,
tot unde-afla mai tari potrivnici stînd.

103 Vîlcele multe-apoi din el pornirã
așa c-arbuștii din curpinsu-ntregii
catolice grãdini mai vii sporirã.

106 De-a fost atare-o roatã a telegii,
pe care s-apãrã credința vie
de-a-nvins interne lupte sacrilegii,

109 tu poți vedea și-a altei vrednicie,
de care pîn-a nu fi eu venit
d'Aquin vorbi cu-atîta curtenie

112 ci-atît de ros e fierul ce-a-nvãlit
orbita-ncît se rupe-azi cãpãtîiul
și mustul dulce-oțet a devenit.

115 Cãci gloata lui, ce drept mergea dintîiul,
punînd picioru-n pașii sãi, azi curã
spre partea-n care primii-au pus cãlcîiul.

118 Vedea-se-va-n curînd ce rea culturã
fac ei, din seceriș, cînd pirul lui
boci-se-va cã nu-i primit în șurã!

121 Deși nu zic cã-n toatã cartea nu-i
mãcar vro filã-douã-ntr-ale sale
pe care sã citești: «Eu sînt ce fui»,

124 dar n-o fi d'Aquasparta, nici Casale
din cari ai legii-atari ies interpreții
cã unii-o strîng, iar alții-o iau la vale.

127 Eu fui Bonaventura-n timpul vieții;
și-oricãror griji, și nu-s oficii mici,
le-am pus nebiruit de sus pãreții.

130 Iluminat e și-Augustin aici;
ei [cei ce] primii-ntre desculții goi
cu cerul s-au fãcut prin sfoar-amici.

133 Ugo Sanct Victor și doi Petri-apoi
Comestor și Ispanu ce-ntr-o carte
Cu șase-ori douã pãrți e viu la voi.

136 Natan profetul e, și mai departe,
Hrisostomos și-Anselm și-acel Donat
ce demn maestru-a fost al primei arte.

139 Raban apoi, și mie-alãturat
Ioachim abatele Calabriei care
cu spirit de profet a fost dotat.

142 Sã 'nalț pe-un paladin atît de mare
mișcat eu fui de-aprinsa simpatie
și-a lui fra Tomas dulce cuvîntare,

145 precum mișcã și-ntreaga-ne frãție".


Conținut: "Divina Comedie"

Download: "Divina Comedie"

Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie

Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.

Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.


Top

Recomanda aceasta pagina unui prieten!


Vote!