Divina Comedie - Paradisul: Cîntul XXVIII Divina Comedie
Eu sunt Domnul Dumnezeul tău: să nu ai alţi dumnezei afară de mine, să nu-ţi faci chip cioplit ca să te închini lui.                Să nu spui numele Domnului Dumnezeului tău în zadar.                Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua Domnului.                Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti mult pe pământ.                Să nu ucizi.                Să nu faci fapte necurate.                Să nu furi.                Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.                Să nu pofteşti femeia aproapelui tău.                Să nu pofteşti casa aproapelui tău şi nici un lucru ce este al lui.               
Romana versiuneaPortal creştin

Resurse creştine

 
Paradisul: Cîntul XXVIII
   

Conținut: "Divina Comedie"


Cerul al nouãlea, cristalin: stihiile îngerești

Punctul strãlucitor și cele nouã cercuri de foc (1-39) Relațiile între cele nouã stihii îngerești și ceruri (40-96) Denumirea și distribuția stihiilor îngerești (97-139)

1 Cînd Ea care-mi sãdește Raiu-n minte
sfîrși s-arate-adevãrata stare
a specii-umane-n viața ei prezinte,

4 cum vede-un om într-o oglind-o zare
ce-o dã aprinsã-n dosu-i o fãclie,
cît timp în vãz și-n cuget nici n-o are,

7 și cum se-ntoarce-apoi voind sã știe
de este-aieve-n dos ca-n fața lui
și vede-acord ca-n vers și melodie:

10 precum îmi amintesc, la fel fãcui
privind în mîndrii ochi în cari iubirea
întinse lațu-n care prins eu fui,

13 și-așa mã-ntoarsei și-mi izbi privirea
aceea ce-ntr-acest volum s-aratã
oricînd cu-adinsul îi observi rotirea.

16 Un punct vãzui ce-așa de-nflãcãratã
lucoare-avea, cã via lui luminã
de-nfoacã ochii-i face orbi deodatã.

19 Și chiar și-o stea ce-aici ni-e mai puținã,
ar fi putut, cum vezi o stea cu stea
alãturi stînd, sã-ți par-o lunã plinã.

22 Departe-atît cît poate ți-ar pãrea
un cerc de lunã care-l zugrãvește
cînd deși vapori s-au strîns pe lîngã ea:

25 departe-atît un cerc de foc rotește
și iute-astfel cã-i lin pe lîngã el
supremul cerc ce lumea ne-ocolește.

28 De-al doilea este-ncins acest inel
de-al treilea el, și rînd pe rînd de-acinde
un cerc pe-alt cerc așa se-ncing la fel.

31 Mai sus apoi al șaptelea se-ntinde
și-atît de larg c-a Henei servã, poate,
ar fi prea strîmtã-n sineși a-l cuprinde.

34 Vin alte douã roți apoi, și toate
pe cît de primul cerc se-ndepãrtau
pe-atîta-n curs aveau mai line roate,

37 și-atît mai sincer foc le-nflãcãrau
pe cît de-aproape-s de lumina purã,
fiind, cred eu, cã mai pãtruns-o au.

40 Iar Doamna mea vãzînd în cît-arsurã
de dor eram: - „De-acest focșor divin
atîrnã tot, și ceruri, și naturã.

43 Sã știi cã primul cerc, cel mai vecin
cu el, rotește-așa de iute-o cale
prin multul sãu amor de care-i plin".

46 Dar eu: - „De-ar fi și-n lumile mortale
un curs astfel cum vãd în cerul sfînt,
sãtul aș fi cu-aceste spuse-a tale;

49 cã-n lumea ce-o vedem de pe pãmînt
eu vãd rotiri cu-atîta mai divine
pe cît de centru mai departe sînt.

52 Deci, dorul meu de-i scris sã aib-o fine
aci-ntr-acest sublim și-angelic templu
ce numai foc și-amor cuprinde-n sine,

55 dorire-aș sã mai știu de ce-n exemplu
nu-i tot asemeni cum ni-l dã izvodul,
cãci eu degeaba stau și le contemplu".

58 „Spre-atare nod de n-ai tu mîini în modul
cerut sã-l tai, nu-ți fie de minune,
cãci strîns așa prin ne-ncercare-i nodul."

61 Așa mi-a zis, și-apoi: - „De-ai gînd a pune
sfîrșit dorinții, prinde-mi ale mele
cuvinte-n cap și-ascultã ce voi spune.

64 Sînt cruguri strîmte-ori largi, a multor stele,
cum e puțin-ori mult-acea virtute
ce-n toate-ale lor pãrți e pusã-n ele.

67 Un plus de bun vrea plusul și-n salute;
salutea-n plus și-un plus de corp voiește
cînd are-ale lui pãrți egal umplute.

70 Deci ãstui cerc ce-n sine-aici rãpește
întreaga lume,-acela-i corespunde
ce mai perfect și știe, și iubește.

73 Și-acum de pui mãsura-n roți oriunde,
conform virtuții lor nu pe-aparența
substanțelor ce par a fi rotunde,

76 tu poți vedea ce-adîncã-i conivența
de mare-ori mic și mult ori mai puțin
în orice crug cum are-nteligența".

79 Precum rãmîne splendid și senin
vãzduhul sus, cînd vîntul nordic bate
umflînd al sãu obraz pe cel mai lin,

82 și-mprãștie noaptea ceții ce-adunate
zãcea pe vãi, și rîde cerul iar
cu tot ce are mîndru sã ne-arate,

85 așa fui eu, cînd cu rãspunsu[-i] clar
[m-a pregãtit], și spre-adevãr vedere
mi-a dat, sã-l vãd ca steaua-n cer de clar.

88 Iar cînd tãcu, atîta schinteiere,
cum dã un fier din foc, prin toatã zarea
așa-mprãștiau schintei și-aceste sfere

91 și-oricare foc un roi fãcea-și cãrarea
și-atîte-au fost cã roiurile-n zbor
întrec la șah de mii de ori dublarea!

94 Și-Osana le-auzeam din cor în cor
spre punctul fix ce-i veșnicul lor ubi
și-n veci le-a fi ca fost din veci al lor.

97 Iar Ea vãzîndu-mi gîndurile dubii
ce-aveam, mi-a zis: - „În cercurile prime
tu vezi aici serafii și cherubii,

100 urmeazã centrul lor cu-așa iuțime
spre-a fi, cît pot, la fel cu punctul clar,
și pot a fi, cãci au vederi sublime.

103 Alt cerc de-amoruri ce mai sus apar
se cheamã tronuri ale vieții sfinte
cãci ei treimii prime-i pun hotar.

106 Sã știi c-a lor plãcere-o simt fierbinte
pe-atît pe cît mai mult ei pot sã vazã
în Cel ce-i punct de-odihn-a orice minte.

109 A fi ferice deci se-ntemeiazã,
cum vezi de-aici, pe actul contemplãrii,
cãci actul de-a iubi de-abia-i urmeazã.

112 Mãsura ãstui vãz e plata cãrii
din bune vreri și har cuprinsu-i crește,
și-așa gradat sporește-n susul scãrii.

115 Triad-a doua care-aci-ncolțește
și ea-ntr-o primãvarã-nveșnicitã
cãci noaptea din Berbec n-o desfrunzește

118 de-a pururi cînt-Osana fericitã
cu trei psalmodii ce rãsunã-n trei
rotiri ferice-n ordinea-ntreitã.

121 E tripla ierarhie-aici de zei:
domnii mai sus, virtuți a doua gloatã,
puteri se cheam-al treilea rang al ei.

124 Apoi a șaptea și cu-a opta roatã
principii-o fac, și-arhangheli, iar în prag
e joc de îngeri cea din urmã toatã.

127 În sus privește-oricare-acest șirag
ci-așa lucreazã-n jos, cã primul Bine
le-atrage-n sus, și-n jos ele-l atrag.

130 Iar Dionis, cu-ardoare fãr' de fine
privind aceste roți, numiri le-a pus
și-n toate le-a-mpãrțit așa ca mine.

133 Grigore îns-apoi pe-alt drum s-a dus.
De-aceea-n cer cînd ochii și-i deschise
rîse de sine însuși, cum le-a spus.

136 Și-așa de-ascuns un adevãr de-l scrise
un om mortal, sã nu te miri. Socoți
cã cel ce le vãzu i le vestise

139 ca multe-asemeni taine d-ãstor roți".


Conținut: "Divina Comedie"

Download: "Divina Comedie"

Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie

Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.

Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.


Top

Recomanda aceasta pagina unui prieten!


Vote!