Divina Comedie - Paradisul: Cîntul XXX Divina Comedie
Eu sunt Domnul Dumnezeul tău: să nu ai alţi dumnezei afară de mine, să nu-ţi faci chip cioplit ca să te închini lui.                Să nu spui numele Domnului Dumnezeului tău în zadar.                Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua Domnului.                Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti mult pe pământ.                Să nu ucizi.                Să nu faci fapte necurate.                Să nu furi.                Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.                Să nu pofteşti femeia aproapelui tău.                Să nu pofteşti casa aproapelui tău şi nici un lucru ce este al lui.               
Romana versiuneaPortal creştin

Resurse creştine

 
Paradisul: Cîntul XXX
   

Conținut: "Divina Comedie"


Cerul Empireu

Dumnezeu, îngerii și sufletele fericite în cerul Empireu (1-99) Trandafirul mistic (100-132) Tronul lui Henric al VII-lea (133-148)

1 Cam patru mii de miluri de-acest mal
e-n miez de zi și umbra lui și-o-nclinã
pãmîntul nostru-aproape-orizontal,

4 cînd miezul bolții-ncepe sã devinã
atît de 'nalt cã-ncep sã ne disparã
în fundul nostru-a multor ochi luminã,

7 și-apoi cum suie, de pe bolta rarã
splendida serv-a soarelui ne scoate
o stea de stea pînã la cea mai clarã;

10 așa triumful cel ce joacã-n roate
etern pe lîngã punctul ce mã-nvinse
și pare-nchis el cel ce-nchide toate,

13 vederii mele-ncet-încet se stinse
spre Doamna mea din nou deci a privi
și-amorul mult și locul gol mã-mpinse.

16 Ah, tot ce-am spus de dînsa pîn-aci
de-ar pune-acu-ntr-un singur vers amorul,
de-aceastã datã ca nimic ar fi!

19 Nu-ntrece-al dînșii farmec numai zborul
oricãrei fantazii, ci sigur cred
cã-ntreg i-l simte singur Creatorul!

22 Cã-n punctu-acesta sînt învins, conced,
cum tema sa-n vrun punct nu-l biruiește
nicicînd așa pe-un comic ori traged.

25 Ca soarele pe-un ochi ce tot clipește,
așa surîsu-i cu-amintirea lui
o partea-a minții mele mi-o știrbește.

28 Din prima zi cînd fața i-o vãzui
în viața mea, și pîn-aci-n viziune
putere ca s-o cînt mereu avui,

31 ci-aici poema mea zãgaz își pune,
ca orice-artist dup-opintiri supreme,
sã cînte-n vers a vrajei ei minune.

34 Și las s-o cînte mai cu glas poeme
decît a mea, din tuba ce se duce
grãbit spre finea asprei mele teme.

37 Cu vocea și-actul unui zornic duce
mi-a zis: - „Din cel mai mare corp, rotirea
ne-a dus în cerul ce curat strãluce

40 de foc spiritual plin de iubirea
acelui bun ce-l gustã fericiții
mai dulce-n veci ca orișiunde-airea,

43 și pe-amîndou-a Raiului miliții
vedea-le-vei: pe una-n chipul care
va sta la bara ultimei justiții".

46 Cum stinge-un fulger, cînd deodat-apare
puterile din vãz, încît orbit
nu poți vedea nici lucrul cel mai tare,

49 lumina tare-asemeni m-a-nvãlit
și-așa-nfãșat în mantia ce clarul
lucorii-o da, nimic n-am mai zãrit.

52 Acel amor ce-n Rai revarsã harul,
pe cei primiți așa vrea sã-i salute,
lucorii lui spre-a le-adapta fînarul.

55 Dar n-au ajuns la mine-atît de iute
cuvîntu-i scurt, cînd știre și-avusei
cã urc spre cer, mai sus de-a mea virtute,

58 și-atare-n vãz s-aprinse-n ochii mei
cã nu-i pe lume-atît de purã parã
încît sã n-am puteri s-o rabd cu ei.

61 Și ca și-un rîu vãzui luminã clarã
și-aprinsã de lucori, cu maluri pline
de-o negrãit de dulce primãvarã.

64 Și vii schintei roiau fãrã de fine
din rîu, cãzînd pe florile din maluri,
pãrînd cu aur c-ai tivi rubine.

67 Ca bete de miros acele-opaluri
sãreau de-aci-n vîrtejul fãrã pace
și-un foc cãzînd alt foc scotea din valuri.

70 - „Cumplitul dor ce-arzînd acum te face
sã știi ce vezi în tainica vîltoare,
pe cît de-adînc îl ai pe-atîta-mi place;

73 dar n-ai s-astîmperi setea arzãtoare
cît timp de-aici din apã n-ai sã bei."
Așa mi-a zis al ochilor mei soare.

76 Și-mi zise-apoi: - „Și iarbã și schintei
ce cad și ies din rîu și mal și unde,
nu sînt o viațã, ci-o vedenie-a ei.

79 Dar nu cã-n sineși lucrul s-ar ascunde,
ci-n tine este-o lipsã care-aratã
cã nu poți înc-așa de-adînc pãtrunde".

82 Nicicînd, întors spre lapte,-un prunc nu catã
mai plin de zor în gura lui sã-l prindã,
trezit din somn mai lung ca de-altã datã,

85 cum eu, spre-a-mi face-acum mai bun-oglindã
din ochi, m-am aplecat spre-al apei fund
ce curge-așa ca mai mult sã ne-aprindã.

88 Și-abia ce-n rîu ajunsei sã-mi scufund
al genei vîrf, vãzui fãrã de veste
cum el din lung se prefãcu rotund

91 și-apoi precum un om, mascat cînd este,
[altminteri decît a ne-apare nouã]
cînd masca de pe-obraz el și-o desveste,

94 așa schintei și flori fãpturã nouã
luar-acum mai mîndrã, și vãzui
deodat' în cer oștirile-amîndouã.

97 Splendori a Celui Sfînt, prin cari vãzui
triumful 'nalt al Regelui Verace,
sã-mi dați puteri s-arãt cum vã vãzui!

100 E-n cer luminã ce vizibil face
pe-al lumii Domn oricui e creaturã
ce-n singur El, vãzîndu-l, aflã pace.

103 Se-ntinde roatã-n cer a ei figurã
imens-atît, c-a ei circumferințã
lui Feb i-ar fi prea largã-ncingãturã.

106 Din raze-și face-ntreaga ei ființã,
din primul cer rãsfrîngeri de luminã,
din care-și ia și viațã și putințã.

109 Și-așa cum oglindindu-se-o colinã
cu poala-n lac, sã vadã parcã-i pasã
ce mîndrã-i ea de flori și ierburi plinã,

112 așa-mprejuru-acelui foc își lasã
privirea-n el, din mii de tronuri pus
poporu-ntors de-aici la el acasã.

115 Și dacã-n gradul cel mai jos e pus
atîta foc, ce mare-o fi lucirea
acestei roze-n cele de mai sus!

118 Dar nici în larg nu mi-am pierdut privirea
și nici în lung, ci-am prins pe-ntreaga carte
și cît și cum împarte fericirea.

121 N-adaoge-aproape-aici, nu ia departe,
cãci unde-i rege-adreptul Dumnezeu,
fireștile puteri sînt legi deșarte.

124 Apoi spre-al rozei centru aureu
ce-ntins treptat exal-odoruri sfinte
acelui soare ce e-n mai mereu,

127 ca și pe-acei ce tac, dar li-e aminte
sã-ntrebe, Doamna mea [m-a] dus: - „Privește
ce mare-i stolul albelor vestminte!

130 Cetatea noastrã vezi cum se mãrește
și-aceste tronuri cît ne sînt de pline,
așa c-aici puțin popor lipsește.

133 Pe marele-acel tron, fixat de tine,
și-avînd coroana de pe-acum, va sta,
'nainte-a fi pãrtaș tu astei cine,

136 Enric, Augustul duh ce va-ncerca
sã-ndrepte-a țãrii voastre jale lungã,
dar n-o fi ea dispus-a se-ndrepta,

139 cãci oarba poft-așa vã are-n pungã
încît sînteți ca și copilul care
de foame-i mort și doica și-o alungã.

142 Prefect va fi-n divinul for atare
pe-atunci, cã-n tain-ori și fãțiș [curat]
n-o vrea cu el sã meargã pe-o cãrare.

145 Dar mult de Dumnezeu n-o fi rãbdat
în sfîntu-i tron și-l va trînti grãmadã
la Simon Magu-n focul meritat

148 ca de-alde-Alagna mult mai jos sã cadã".


Conținut: "Divina Comedie"

Download: "Divina Comedie"

Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie

Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.

Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.


Top

Recomanda aceasta pagina unui prieten!


Vote!