|
Conținut: "Divina Comedie"
Cerul Empireu: Dumnezeu, îngerii
și sufletele fericite
Albul trandafir și albinele îngerești (1-27)
Mirarea lui Dante (28-57) Sfîntul Bernard
(58-117) Tronul Sfintei Fecioare (118-142)
1 În chipul unei albe roze-acu
vãzui oștirea cea de sfinți pe care
prin sînge Crist mireasã și-o fãcu.
4 Ci-a doua, care vede și-n zburare
slãvește gloria cui o 'namoreazã
și-a cui iubire-o face-așa de mare,
7 ca roi de-albine, care-acum s-așeazã
pe flori, și-acum ia drumul înapoi
spre stupul unde-un dulce suc lucreazã,
10 așa pe floarea cea cu multe foi
descinse-ntîi, și-a-ntors unde-n vecie
petrece-a ei iubire-n [harnic] roi;
13 și fețe-aveau ca flacãra cea vie,
și-aripi de aur; alb tot restu-l au
cum nu-i zãpadã alb-așa sã fie.
16 Și-așa din grad în grad cum scoborau
pe floare, rãspîndeau și-amor și-ardoare
prin dulce vînt de-aripi ce le mișcau.
19 Deși-ntre cele mai de sus și floare
atît de mult popor umbrea zburînd,
nimic n-a stins din vãz și din lucoare,
22 cãci razele divine cad trecînd
prin tot, pe cît de vrednice, iar zborul
nimic nu-l poate stãvili nicicînd.
25 Fericea țarã, plinã de poporul
cel vechi și nou, și-n pace totdeauna,
ținea spre-un punct și vãzul ei și-amorul.
28 Luminã triplã, ce desfeți din una
de-a pururi stea, pe-atîția fericiți,
privește-n jos sã vezi la noi furtuna!
31 De-au stat nãuci barbarii, cei veniți
din țãri ce-apururi vãd rotita cale
ce-o face Ursa cu-ai ei pui iubiți,
34 vãzînd și Roma și-operele sale
atît de mari, și-a orice gînd mai sus
Latranul peste-orice lucrãri mortale,
37 dar eu, din timp în veșnicie-adus
și din umane stãri în stãri divine
și din Florența la un neam supus
40 și just, ce-uimire-aveam acum în mine!
O, da,-ntre ea și-a mea plãcere-mi fu
a n-auzi și mut a sta, mai bine!
43 Ca și-un hagiu ce se desfat-acu
privind prin templu-n care-aduse votul
și sper-a povesti cum îl vãzu,
46 așa purtam, pe scãri, aci-n chivotul
atîtor facle vii, priviri mînate
și sus și jos, și-acum rotind prin totul.
49 Și fețe-arzînd de milã și ornate
de-al lor surîs și-al altui foc, vãzui
și gesturi pline de-orice-onestitate.
52 Întregul Paradis deci îl avui
cuprins acum în forma-i generalã
dar nu m-oprii pe-anume punct al lui,
55 și-avînd din nou aprins-a mea-ndrãznealã,
spre Doamna mea mã-ntoarsei, cãci în minte
aveam de-anume lucruri o-ndoialã.
58 Un lucru vrui, dar altu-mi sta 'nainte.
Vãzui pe-un moș, unde-o crezui pe ea,
purtînd ca neamul cel de-aici vestminte,
61 și-o dulce milã-n ochi și-n faț-avea,
și dulci mișcãri, așa cum se cuvine
și-un tatã bun și blînd a le avea.
64 Și: - „Unde-i ea?" - strigai cu spaima-n mine.
- „De ea trimis, eu locul meu lãsîndu-l,
venii spre-a da dorinței tale-o fine.
67 Al gradului suprem privește-i rîndul
al treilea-n jos și-n tron o vezi șezînd,
în tron, ursit de merite-i avîndu-l."
70 Nimic nu i-am rãspuns, și-n sus cãtînd
o și vãzui cum își fãcea cununã,
eterne raze-n juru-i reflectînd.
73 De cerul de-unde mai de sus ne tunã
n-ar sta mai depãrtați nici ochii-acei
ce-ar fi-ntr-a mãrii-n cea mai jos genunã,
76 decît erau de Doamn-acum ai mei,
dar asta nu mã-mpiedeca sã-mi vie
și limpede și-ntreg tot chipul Ei.
79 - „O, Doamnã,-n care-a mea speranțã-nvie,
Tu care-ai suferit și-n Iad sã-ți pui
piciorul tãu, spre-a-mi da scãpare mie,
82 cunosc din cîte lucruri le vãzui
puterea ta și multa-ți bunãtate
și-n cîtã grație și-adevãr mã sui.
85 Din rob ce-am fost m-ai scos la libertate
prin orice mijlociri cari au putut
[sã-ți fie drumuri demne-a] fi-ncercate,
88 pãstreazã-mi mila ta, ca, refãcut
azi sufletu-mi întreg prin sfînta-ți mînã,
pe placul tãu sã-și lepede-al sãu lut!"
91 Și-atît de-ndepãrtata mea stãpînã
precum pãrea, privindu-mã surîse
și iar se-ntoarse spre eternul Tatã.
94 Iar sfîntul moș: - „Spre-a duce-acum - îmi zise
cãrarea ta la culmea ei deplinã,
amorul sfînt și ruga mã trimise.
97 Petreci cu vãzu-ntreaga mea grãdinã
ca ochii tãi sã-i agerești prin el
spre zbor mai sus prin raza cea divinã.
100 Și-a Cerului Reginã, ce mi-e țel
oricãrui gînd, plini-va cu-ndurare,
cãci eu Bernardo sînt, al ei fidel".
103 Precum de prin Croația vrunul care
privind marama sfintei Veronici
și saț din cauza faimei vechi el n-are,
106 își zice-n gînd, în vremea ce-i explici:
„Isuse, Doamne-al meu și Domn verace,
așa erai tu deci, cum ești aici?",
109 așa fui eu privind acea [vivace]
iubire-a cui și-n prima sa trãire
gustã-n contemplațiuni aceastã pace.
112 - „O, fiu al grației, 'nalta fericire
de-aici tu n-ai s-o știi - așa mi-a spus -
ținînd numai în jos a ta privire;
115 ci-n sus prin roți pînã la cea mai sus
pîn-o sã vezi în tron pe-acea Reginã
cui regnul nostru-i e devot supus."
118 Privii în sus, și cum acea luminã
ce-n zori dã forme pãrții orientale
întrece-acelei de-unde ziua-nclinã.
121 așa, ca și pe-un deal suind din vale,
vãzui un punct la margini mult mai clar
decît tot largu-mprejmuirii sale.
124 Și-așa cum unde rãu condusul car
de Faeton [l-aștepți], mai plin e locul
de vii lucori ce spre extern dispar:
127 și-acea a pãcii flamurã mijlocul
așa-l avea, mai viu, ci-a ei lucoare
așa-și scãdea egal pe margini focul,
130 și-n centru-i îngeri, toți în sãrbãtoare
cu-ntinse-aripi, mai mulți de-o mie-n cor
distinct tot insu-n umblet și-n lucoare.
133 Zîmbind la hora și la imnul lor
vãzui o frumusețe, dînd o vie
plãcere-n sfinți în ochii tuturor.
136 Sã fiu bogat, cît sînt în fantazie,
și-n vorbe-acum, eu tot n-aș cuteza
nici cel mai mic deliciu-a i-l descrie.
139 Bernard, vãzînd ce fix și-atentã-mi sta
privirea-n sus spre-nvãpãiata razã,
spre ea cu-atîta foc și-a-ntors pe-a sa,
142 cã și mai mult s-aprinse-a mea sã vazã.
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
