|
Conținut: "Divina Comedie"
Pe „pustiul cîmp"
Sosirea îngerului care, cu luntrea lui ușoarã, conduce sufletele în
Purgatoriu (1-51) Convorbirea lui
Dante cu muzicianul Casella. Cîntul acestuia și dojana lui Cato (52-133)
1 Iar soarele-ajunsese pe-orizonul
al cãrui cerc de-amiazãzi-nvãlește
în punctul cel mai sus al sãu Sionul,
4 iar Noaptea ce-n opusul cerc rotește
ieșea din Gange cu acea Mãsurã
ce-i lunecã din mîini cînd se-mplinește;
7 așa cã albii-obraji și de purpurã
ai mîndrei Aurori, din locul meu,
de multã vîrstã galbeni se fãcurã.
10 Pe malul mãrii noi mergeam mereu
și-acum, așa cum rãzgîndiți drumeții
cu gîndul merg, dar umbletu-l au greu.
13 Și iat-atunci, cã-n faptul dimineții
cum roșul Mars pe marea-ntunecatã
adînc spre-apus strãbate-alboarea ceții,
16 așa vãzui - vai, sã-l mai vãd o datã! -
venind spre noi un punct de foc pe mare
cum nici un zbor iuțime-așa n-aratã.
19 Și-n timp ce vrînd sã-i fac o întrebare,
mã-ntoarsei spre maestrul meu o clipã,
mai luciu-l revãzui și mult mai mare.
22 Și de-ambele lui pãrți se-ntinse-n pripã
știu eu ce alb? Și dedesubt acu
vãzui alt alb încet cum se-nfiripã.
25 Dar ne-ntrerupt maestrul meu tãcu
pînã ce-ntîiul alb aripi deschise
și atunci pe-acest luntraș îl cunoscu.
28 - „Grãbit sã cazi acu-n genunchi - îmi zise -
și-nchinã-te! E înger acest foc.
De-acum solii de-acestea-ți sînt trimise!
31 Vezi cum respinge-orice-omenesc mijloc;
nu vrea lopeți, nici altfel de vîntrele
decît aripi spre-acest departe loc.
34 Vezi cum spre cer întinse stã cu ele
și bate-n vînt cu aripi de luminã
cari n-au schimbare ca umana piele."
37 Venind mereu deci pasãrea divinã,
vedeam cum ea tot mai de foc se face,
cã nu putui s-o rabd în ochi vecinã.
40 Eu m-așternui. Și-o luntre-așa zburace
opri la mal, și-așa de fulg fãcutã,
cã nici c-un semn n-a stins a apei pace.
43 De har divin întreagã strãbãtutã,
la cîrmã sta angelica solie
și morți în luntre-avea mai mulți de-o sutã.
46 „Cînd Israil ieșit-a din robie",
cîntau cu toții-un singur glas, în cor,
și psalmu-ntreg cu tot ce-ntr-însul scrie.
49 Fãcînd un semn al crucii-asupra lor,
pe mal au dat nãval-aceștia iute,
iar el, precum veni, pleca cu zor.
52 Strãin acestei țãri necunoscute
și-uimit pãrînd, în jur privea poporul
cum fac acei ce vãd nemaivãzute.
55 Tutindeni soarele-azvîrlea cu zorul
în plinã zi sãgeți și-arzînd fierbinte
gonea din miezul bolții Cãpriorul,
58 cînd ochii ridicîndu-i noua ginte
spre noi, a zis: - „Rugãmu-vã, de știți,
ce drum spre deal avem de-aci 'nainte?".
61 Iar dulcele maestru: - „Voi gîndiți
cã poate noi am ști aceastã țarã;
dar, ca și voi, strãini sîntem, veniți
64 puțin ceva 'nainte-vã, pe-o scarã
a altui rãu și-atît de aspru drum
cã joc acest urcuș o sã ne parã".
67 Bãgînd de seam-apoi cu toții cum
îmi suflã gura și cã-s viu adicã,
de-uimire multã-ngãlbenir-acum.
70 Precum pe lîng-un sol ce-oliv ridicã
se-ndeasã toți s-aud-o noutate
și-a fi strivit nicicui nu-i este fricã,
73 acele umbre-așa stãteau mirate
cu toate-acum, în fața mea privind,
uitînd cã merg sã spele-a lor pãcate.
76 Vãzui pe una cum porni dorind
cu-atîta foc sã mã cuprindã-n brațã,
cã fui mișcat și eu ca sã-l cuprind.
79 Nãluci ce numai par cã au o viațã!
de trei ori vrînd sã-l am la piept, bãtui
de trei ori pieptu-mi, gol avînd în fațã.
82 De-uimire, cred, eu galben mã fãcui;
dar el zîmbi,-ndãrãt trãgîndu-și pasul,
iar eu, urmîndu-mi drumul meu, trecui.
85 Duios el m-a rugat sã stau, iar glasul
fãcînd sã știu ce umbrã e,-l rugai
s-amîie-o clipã pentru noi popasul.
88 - „Cum drag în carnea morții tu-mi erai,
mi-ești drag - a zis - și-acum cînd mi-e luatã.
De-aceea stau. Dar tu, ce drumuri ai?"
91 - „Casella meu! Spre-a mã re-ntoarce-odatã
aici la voi, fac calea mea de-acum;
dar cum de-a ta-i atît de-ntîrziatã?"
94 - „Nu-mi fu fãcut ultragiu nicidecum,
cã el ce ia oricînd pe-oricine-i place
de mult mi-a tot negat al mãrii drum.
97 Din justã vrere vrerea lui se face,
și-i drept cã de trei luni el ia-ntre-ai lui
sã plece-oricine vrea-n deplinã pace.
100 Iar eu care pe-al mãrii mal stãtui
pe unde Tibru-ncepe ca sã moarã,
primit de el cu bunã vrere fui
103 din locul cãtre care-l vezi cã zboarã,
cãci orișicînd aci s-adun-oricine
din cei ce nu spre-amarul rîu scoboarã."
106 - „Vro nouã lege dacã nu-ți reține
memoria și-uzul cîntului acel
ce-adese-a stins atîta dor în mine,
109 alinã-mi bietul suflet puțintel -
așa-l rugai -, cã-n trupu-i care moare
venind aici, mi-e truda morții-n el."
112 „Iubirea-n gînd cu mine vorbitoare",
așa-ncepu și dulce-așa cîntînd,
cã sunã și-azi în mine-acea dulcoare.
115 Maestrul meu, și eu și toți cei stînd
cu el, pãreau, cã-n farmecul ce-avurã,
n-aveau pe lume-altce nimic în gînd,
118 și-atenți la cînt și nemișcați stãturã,
cînd: - „Ce-i aici, de-umblați așa de-ncete?",
strigã deodat-onestul moș din gurã.
121 - „Ce preget e? Ce lene-n gînd vã dete?
Urcați spre deal, spre-a rupe solzii-acei
ce-opresc pe Cel Etern sã vi s-arete!"
124 Precum, pe cînd adun-ori boabe-ori mei,
porumbii ce s-adunã la mîncare,
și fãr-a se-ngușa ca de-obicei,
127 deodatã-și lasã hrana, cînd le pare
cã vãd ceva venind ce-i înspãimîntã
cuprinși fiind de-o grijã mult mai mare:
130 așa vãzui lãsînd și ceata sfîntã
cîntarea ei. Spre deal fugi 'napoi
cum fuge-un om ce n-are nici o țîntã;
133 și-n fugã mai tîrzii n-am fost nici noi.
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
