Divina Comedie - Purgatoriul: Cîntul V Divina Comedie
Eu sunt Domnul Dumnezeul tău: să nu ai alţi dumnezei afară de mine, să nu-ţi faci chip cioplit ca să te închini lui.                Să nu spui numele Domnului Dumnezeului tău în zadar.                Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua Domnului.                Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti mult pe pământ.                Să nu ucizi.                Să nu faci fapte necurate.                Să nu furi.                Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.                Să nu pofteşti femeia aproapelui tău.                Să nu pofteşti casa aproapelui tău şi nici un lucru ce este al lui.               
Romana versiuneaPortal creştin

Resurse creştine

 
Purgatoriul: Cîntul V
   

Conținut: "Divina Comedie"


Ante-Purgatoriul. Brîul al doilea: leneșii

Dojana lui Virgil pentru distracția lui Dante (1-21) Întîlnirea cu sufletele acelora care, murind uciși, s-au întors la Dumnezeu (22-57) Convorbirea cu Iacopo del Cassero, Buonconte da Montefeltro și Pia dei Tolomei (58-136)

1 Lãsînd acele umbre și plecînd,
urmam deci urma dulcelui meu duce,
cînd, dindãrãt, cu mîna arãtînd,

4 un duh: - „Ia vezi, cã parcã nu strãluce
lumina-n stînga celui dedesubt
și ca și-un viu el pare-a se conduce!".

7 Cînd m-am întors, vãzui cã ne-ntrerupt
fixat eram de-a lor cãutãturã
eu: eu și jos al zilei luciu rupt!

10 Atunci Virgil: - „Ce gînd nebun te furã
încît și-urcãrii-acum zãbavã-ți face?
De-acești de-aici ce-ți pasã ce-și murmurã?

13 Urmeazã-mã, iar ei șopteascã-n pace!
Fii tare ca un turn ce nu-și clãtește
coroana-n vînt, de-ar bate-oricum îi place.

16 Cãci omu-n care-apururi se gonește
un gînd pe-alt gînd, delungã ținta lui,
cãci unu' pe-altu-n fugã se slãbește".

19 Eu ce puteam, decît cã: - „Viu!" sã spui?
Și-am spus, și-acel obraz puțin avîndu-l
ce-adese face demn sã ierți oricui.

22 Pe munte-n acest timp, încunjurîndu-l
venea spre noi, puțin mai sus, popor
cîntînd un Miserere-n cor cu rîndul.

25 Dar cînd vãzurã cã eu pui zãvor
luminii cu-al meu trup, schimbarã glasul
și-un lung și sarbãd „O" fu cîntul lor.

28 Iar doi din ei își și-ntețirã pasul,
spre noi, spre-a ne-ntreba, ca o solie:
- „În care cerc vi-e dat aici popasul?".

31 Virgil atunci: - „Vã-ntoarceți, și le fie
acestea celor ce-au rãmas știute:
cã-n trup acesta-i om în carne vie.

34 Din cauza umbrei lui, de-au stat umplute
de-uimire așa, atît mai am de spus:
onoare-i dați, cãci poate sã v-ajute!".

37 Eu n-am vãzut mai iuți nici meteorii
s-aprindã-n faptul serii-a bolții slavã,
nici soarele topind în august norii,

40 cum ei au curs la deal fãrã zãbavã
și cum, ajunși, pornirã-n jos poporul
cum fãr' de frîne curã-n cîmp o stavã.

43 - „Sînt mulți acești ce vin acum cu zorul -
vorbi Virgil - și toți cu vro rugare,
deci mergi încet și-ascultã-le-n mers dorul."

46 - „O, tu, acel ce spre fericea stare
te duci cu trupul ce din mamã-l ai -
strigau venind -, fã-ți grabei alinare

49 sã vezi de nu cunoști pe vrunul, vai,
spre-a duce despre el în lume știre;
de ce tot mergi mereu, de ce nu stai?

52 Noi toți murirãm moarte-ntru cumplire
și pînã-n moarte-am tot fãcut pãcate
și-atunci ne-a luminat cereasc-albire

55 încît, cãindu-ne,-am ieșit iertate
din viața noastr-amici cu Dumnezeu,
ce-acum prin dorul de-a-L vedea ne bate!"

58 - „Oricît vã tot privesc - rãspunsei eu -,
nu pot sã vã cunosc. Dar de vã place
sã fac, aleși pãrtași, ce pot sã vreu,

61 vorbiți, și vreu sã fac, pe sfînta pace
pe care, alergînd din sfere-n sfere,
s-o cat ãst duce ce-l urmez mã face."

64 Iar unul a-nceput: - „În buna-ți vrere
noi credem toți, chiar fãrã jurãminte,
de n-o fi poate-un caz sã n-ai putere.

67 Eu unul deci, a toți mai înainte:
de-i mai vedea tu țara dintre statul
lui Carlo și Romagna, ai aminte,

70 te rog, și-n Fano fã-mi atît cu sfatul
cã doar prin rugi ei poarta-mi vor deschide,
sã-mi pot spãla cumplit ce-l am pãcatul.

73 De-acolo fui; dar rãnile perfide
ce scurser-al meu sînge-n care-am stat,
îmi furã date-n țãri antenoride,

76 în cari eu mã credeam cã-s mai vegheat.
Un d'Esti mi-o fãcu-ntr-o urã care
mai mult-a fost, decît îi fu iertat.

79 Spre Mira însã de cãtam scãpare,
ajuns de ei la Oriac cînd fui,
aș fi și-acum la cei ce au suflare.

82 Fugii spre bãlți, și-aci-ncurcat cãzui
în trestii și nãmol, și desfãcutã
în lac de sînge viața mi-o vãzui".

85 Și-alt duh apoi: - „Cum vrei sã-ți vezi umplutã
dorința ce te-a-mpins pe dealul sfînt,
cu buna mil-a mea tu mi-o ajutã.

88 Din Montrafeltre-am fost, Buonconte sînt;
Giovana și-alții grija nu mi-o poartã,
de-aceea-mi port eu ochii-aci-n pãmînt".

91 - „Dar ce-ntîmplare,-am zis, sau care soartã
te-a dus departe-atît de Campaldin,
cã nu știm unde-ți zace haina moartã?"

94 - „Oh - zise el -, din jos de Casentin
o gîrlã e, și-Archiano e chematã,
din sus de schit nãscutã-n Apenin.

97 Spre locul unde-i cu-Arno mãritatã,
fugii pe jos, însîngerînd pãmîntul
cu ce-mi scurgea strãpunsa beregatã.

100 Aci-mi pierdui vederea, iar cuvîntul
din urm-al Maicii nume-mi fu, și-apoi
acolo gol lãsatu-mi-am veșmîntul.

103 Eu spui ce-i adevãr, tu-l du-ntre voi:
m-a prins un înger, îns-al tãu, Inferne,
strigã spre cel din cer: «Tu mã despoi!

106 Ai dus, din el ce-avea dintre eterne,
rãpindu-mi-l c-o biat-oftare bunã
dar celeilalte-altfel îi voi așterne!».

109 Tu bine știi,-n vãzduhuri cum s-adunã
vaporii uzi ce-n ploi se-ntorc de-ndatã,
ce-urcînd ajung în frigul de sub lunã:

112 deci Vrerea rea ce numai rãu-l catã
unind și minte, vînt și fum stîrni
cu-a sa putere firii sale datã.

115 Și-n faptul serii vãile-nvãli
din Protomagno pînã-n Jugul-Mare
cu nori, și ceru-așa-l acoperi,

118 cã-n apã s-a topit întreaga zare,
iar cîtã ploaie nu putu s-o-nghitã
pãmîntu-n el, prin vãi cãtã scãpare,

121 și-apoi, cu alți torenți mai mari unitã,
cãzu-n regalul rîu, cu-atîta hui
cã n-a mai fost vrun chip de-a fi opritã.

124 Aflã-nghețatu-mi trup la gura lui
umflatul Archian și-n Arn' mã-mpinse
și crucea-mi desfãcu care-o fãcui

127 pe piept atunci cînd vaiul meu mã-nvinse;
purtat pe fundul lui apoi, curînd
întreg în prada-i de nãmol mã-ncinse!"

130 - „Ah, cînd tu-n lume vei fi-ntors, și cînd
vei fi-ntrãmat gustînd cãlãtoria -
vorbi, acestui duh alt duh urmînd -,

133 vorbește și de mine-atunci! Sînt Pia;
îmi dete Siena trup, Maremma moarte:
o știe-aceasta cel ce-n cununia

136 cea nou-a mea inelul vru sã-mi poarte."


Conținut: "Divina Comedie"

Download: "Divina Comedie"

Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie

Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.

Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.


Top

Recomanda aceasta pagina unui prieten!


Vote!