|
Conținut: "Divina Comedie"
Brîul întîi: trufașii
Basoreliefuri reprezentînd pilde de
trufie pedepsitã (1-72) Îngerul
smereniei șterge de pe fruntea lui
Dante cel dintîi P (73-99) Cei
doi poeți se urcã pe brîul urmãtor
(100-136)
1 Mergeam acum cu umbra cea-ncãrcatã
ca boii-alãturi cînd în jug îi pui,
cît timp mã-ngãdui preabunul tatã.
4 Dar cînd mi-a zis: - „Desparte-te și sui,
cã-i bine-aici cu vîsle și vîntrele
sã-mping-un om cît poate barca lui";
7 dînd dreptu-i stat înfãțișãrii mele
cum faci cînd vrei sã pleci, deși-mi erau
gîndirile smerite-acum și grele,
10 eram în mers și pașii mei urmau
cu drag pe-ai lui Virgil, fãcînd dovadã
și-ai lui și-ai mei ce sprinten umblet au.
13 Cînd iar mi-a zis: - „Las-ochii tãi sã cadã!
Spre-a fi cu spor cãrarea ta 'nainte,
sã faci și locul de sub tãlpi sã-l vadã".
16 Precum scobesc pe lespezi de morminte
întregul chip, așa cum îi fusese,
al celui mort spre-a fi de-adus aminte
19 și-a da cu el prilej de-a plînge-adese
prin boldul evocãrii care poate
sã-ncindã foc în sufletele-alese;
22 așa vãzui, ci mult mai bine-n toate
prin arta lor, figuri pe colnicel
cît brîu ca drum din sineși coasta-l scoate.
25 Vãzui deoparte cum superbul cel
mai bun creat cum n-a fost altul nime
din cer cãdea-ntr-al fulgerului fel.
28 Vãzui, strãpuns de foc din înãlțime,
întins Briar cum zace, de-altã parte,
cu mortu-i trup pãmîntului greime.
31 Vãzui pe Palas, pe Timbreu și Marte
armați pe lîngã Zeus privind rãzlețe
mari membre de-uriași pe cîmp departe.
34 Vãzui sub poala 'naltei fortãrețe
pe Nimrod ca nãuc privind popoare
ce-au fost cu el în Senaar semețe.
37 O, Niobe, cu ce priviri de-oroare
priveai copiii tãi, sculptați pe stradã,
de șapte-ori doi, cum unul-unul moare.
40 O, Saul, tu, în propria ta spadã
ce mort pãreai pe Gilboe juratul
nici roua-n veci, nici ploi sã nu mai vadã.
43 O, tu, nebun-Arahne pe-ncurcatul
țesut al tãu, ce scump plãteai o toanã,
pãianjen trist fãcîndu-te pãcatul.
46 O, Roboam, n-aveai aci-n icoanã
trufașul chip ce-amenința, ci-n carul
gonit de-ai tãi fugeai cumplitã goanã!
49 Scobit era pe aspra piatr-amarul
lui Alcmeon cel ce-a fãcut sã-i parã
așa de groaznic mamei sale darul!
52 Scobit era cum fiii s-aruncarã
pe Sanherib în templu-n care stete
și-ucis acolo-n capiște-l lãsarã.
55 Scobit era ce-amarã moarte-i dete
lui Cir, cînd zise-n furie Tamirii:
„Tu sînge bea, cã de-asta-ți fuse sete".
58 Scobit era cum au fugit asirii
cînd mort fu Olofern, și totodatã
și jalnicele moaște-ale cumplirii.
61 Vãzui și Troia-n pulbere-aruncatã
o, Ilion, ce ticãlos și-umil
scobit e chipul care-aici te-aratã!
64 Ce maistru-a fost, al cui penel sau stil
fãcu figuri și umbre-aici de care
se poate-uimi și-un duh cît de subtil?
67 Par morți cei morți, iar viii vii, și clare
nu le-au vãzut cei ce-au vãzut ca mine
cît timp urmam plecat acea cãrare.
70 Și-acum te mai mîndrește,-o, tu, creștine,
cãlcînd de sus și nasu-n nori purtîndu-l,
cã drumul rãu sã nu ți-l vezi sub tine!...
73 Fãcurãm drum mai mult pe deal, urcîndu-l,
și drum mai mult și soarele-a-mplinit
decît credeam eu cel aiuri cu gîndul,
76 cînd cel care mergea mereu țintit
numa' 'nainte-a zis: - „În sus privește!
Nu-i timp de-a merge-astfel și-așa robit.
79 Cãci iat-aici un înger se gãtește
sã vie cãtre noi, și-a sa solie
a șasea serv-a zilei și-o-mplinește.
82 Și-n grai, și-n ochi s-aduni cucernicie,
sã-i plac-a ne pofti, și-aminte ai
cã ziua asta-n veci n-o sã mai vie!".
85 Cu-ndemnul sãu atît mã-ndãtinai
sã nu pierd vremea-ncît povaț-obscurã
el nu putea sã-mi dea-ntr-al limbii grai.
88 Spre noi veni frumoasa creaturã,
în alb vestmînt și-n chip avînd lucoare
cum Venus pare-n zori în zare purã.
91 El brațe-a-ntins și-aripi ca vrînd sã zboare
și-apoi: - „Veniți - așa-ncepu sã zicã -,
sînt scãri aici, de-urcat de-acum ușoare".
94 Urmînd chemãrii,-o! Rari ce se ridicã!
Vai, neam uman, nãscut spre-a te urca,
de ce cazi tu de-o boare-oricît de micã?
97 Ne-a dus deci unde-o scarã-n stînci era,
m-atinse-apoi cu-aripa sa pe frunte,
și-un sigur drum mi-a spus cã voi afla.
100 Precum la dreapta, spre-a sui pe munte,
la templul care,-o, bine cîrmuite
oraș, stã-n deal, cînd treci a vãii punte,
103 ș-alin-al coastei clin prin scãri cioplite
și puse-aici din vremi mai cum se cade
pe cînd și cot și-ocale-au fost cinstite,
106 așa s-alinã rîpa care cade
și-aici, pieziș de sus din cerc vecin,
dar ambii umeri piatr-aici ți-i rade.
109 Pe cînd eram intrați acum deplin,
și voci, cum [nu pot fi la noi rostite]
cîntau: „Ferice-acei cu duh puțin!".
112 Ah, aste porți cît sînt de felurite
de cele din Infern! Aici cîntãri
te-ntîmpinã, și-n Iad urlãri cumplite!
115 Suiam acum pe-acele sfinte scãri
și mult mai dulci de cum pãreau de-afarã
le-aflam în fuga sprintenei urcãri.
118 Și-am zis: - „Maestre,-o, spune-mi ce povarã
așa de grea din spate-mi se desprinse,
cã nici un greu nu simt urcînd pe scarã?".
121 - „Cînd slovele ce-acum aproape-s linse
pe fruntea ta, dar tot mai au putere,
vor fi ca-ntîia toate șase stinse,
124 picioarele-ți vor fi de buna-ți vrere
învinse-astfel cã nu le va mai fi
suirea-n sus o trudã, ci plãcere."
127 Ca cel ce merge-avînd, fãrã de-a ști,
pe cap ceva, și-ncepe-a ști cã-l are,
cã-l fac [al] altor semne-a bãnui,
130 și duce-o mînã deci spre-ncredințare
și catã și-aflã și-astfel mîna lui
îi face-acea ce vãzul nu e-n stare;
133 pe degete rãzlețe-așa fãcui
și-aflai cã-s numai șase P ce-i scrise
acel cu chei, cînd drumul începui,
136 iar cînd vãzu ce fac, Virgil surîse.
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
