|
Conținut: "Divina Comedie"
Raiul pãmîntesc
Cîntecul Mateldei și cîntecul pãdurii
(1-36) Invocația cãtre Muze și apariția
sfeșnicelor minunate (37-63) Proce-
siunea misticã (64-120) Dãnțuitoarele
de lîngã carul mistic (121-132) Cei șapte
bãtrîni înțelepți (133-150) Tunetul
(151-153)
1 Cîntînd așa cum cîntã 'namorata
adaose-aceste vorbe-ntregitoare:
Beati quorum tecta sunt peccata.
4 Și-așa cum nimfe trec rãtãcitoare,
sihastre-n umbra codrilor, fugînd
de soare-o seamã, și-altele vrînd soare,
7 așa trecea pe rîu în sus, mergînd
pe malul lui, iar pașii-mi se fãcurã
mai mici spre-a fi cu pasu-i mic în rînd.
10 Și-ai ei cu-ai mei nici suta n-o umplurã,
cînd rîpele-au cotit, egal mereu,
și iar spre Ost mã-ntoarse-o cotiturã.
13 Nu mult am mers așa, și ea, și eu,
cînd ea cu totu-ntoarsã cãtre mine:
- „Privește,-a zis, și-ascultã, frate-al meu!".
16 Și-atunci vãzui cã de tutindeni vine,
prin codru-ntreg vãrsîndu-se,-o lucoare,
încît, c-ar fulgera, gîndeam în mine.
19 Dar fulgerul cum vine-așa și moare,
ci-aceasta dãinuia mereu mai vie,
și-am zis atunci în gînd: „Dar ce-o fi oare?".
22 Și-adînc umplu o dulce melodie
lucoarea zãrii; și cu rîvn-amarã
mustrai atunci a Evei nebunie.
25 Cãci unde cer și-uscãturi ascultarã,
femeia numai, și de-abia ziditã,
nu vru sã rabde nici un vãl povarã,
28 subt care de-ar fi stat și ea smeritã,
aș fi gustat nespus de dulcea stare
de-aici, și-acum, și-apoi ca nefinitã.
31 Pe cînd treceam printr-astea stãri primare
a vecinicii plãceri, de-uimire prins,
și doru-avînd de-alt farmec mult mai mare,
34 sub verzii arbori ca și-un foc aprins
pãru, și-n jur vãzduhul și 'nainte,
și-un dulce cînt din sunet s-a desprins.
37 Ori veghe,-ori foame,-ori ger, fecioare sfinte,
dac-am rãbdat eu pentru voi vrodatã,
silit acum vã fac o rugãminte:
40 sã-mi verse apa Helicon bogatã
și-ajute-mi al Uraniei cor sã pui
în vers ce greu și-n gînd chiar mi s-aratã.
43 Și șapte pomi de aur eu crezui
cã vãd, pãruți așa prin lunga zare
ce sta-ntre noi și ceea ce vãzui;
46 cînd fui aproape îns-atît de tare
cã lucrul cel ce-nșalã vro simțire
nu pierde-al sãu nimic prin depãrtare,
49 puterea care minții-i dã vorbire
fãcu sã vãd cã-s lãmpi pãruții-acei
copaci, și voci cîntau: „Întru mãrire".
52 Deasuprã-și lumina cu clar temei
frumosul vas, ca luna-n zãri senine
la miezul nopții-n miezul vieții ei.
55 Mã-ntoarsei cu priviri de-uimire pline
spre-al meu poet, ci-al sãu rãspuns fusese
cã sta privind, și el uimit ca mine,
58 și iar privii spre-acele-odoare-alese
ce-așa de-ncet veneau, cã mai cu zor
sînt pașii-nceți ai tinerei mirese.
61 Și-mi zise Doamna: - „Prea te uiți cu dor
arzînd de-acele lãmpi strãlucitoare
și nu privești și ce-i în urma lor".
64 Și, ca și-urmîndu-și ducii lor, popoare
vãzui venind, și albe-aveau vestminte
cum nu-i pe lume-n veci astfel de-alboare.
67 Lucea la stînga-mi luciul apei sfinte
redîndu-mi coasta stîngã,-ncît pãream
ca și-n oglindã ce mi-ar sta 'nainte.
70 Iar cînd pe mal atare loc aveam,
c-aveam distanțã singur rîurelul,
și-am stat [atunci] sã vãd alesul neam,
73 vãzui trecînd acele lãmpi, și-n felul
acela dînd în urmã-le-o coloare
cum este-o linie trasã cu penelul,
76 așa cã, sus, distinct-a lor lucoare
da șapte dungi, în fețele ce dau
lui Foebus arc și Lunii-ncingãtoare.
79 Mai lungi decît vederea mea erau
aceste dungi, iar cele din afarã
cam zece pași, cred eu, se-ndepãrtau.
82 Sub cer așa frumos, cum spusei darã,
bãtrîni, de dou-ori doisprezece,-avînd
cununi de crin, tot doi cu doi intrarã,
85 și toți: - „Binevorbitã fii - cîntînd -
între femei și binecuvîntate
eterne-a tale frumuseți". Iar cînd
88 în fața mea și flori împurpurate,
și ierbi, pe-alt mal, cu toatele-mpreunã
de-acele ginți alese-au fost scãpate,
91 precum pe cer o stea la stea s-adunã,
așa venirã-n urmã patru fiare,
și toate-aveau de frunze verzi cununã;
94 cu șase-aripi ornatã fiecare,
și pene numai ochi, cum, de-ar fi viu,
gîndesc cã Argus i-ar avea atare.
97 Dar rime nu mai pierd sã le descriu,
creștine-al meu, cãci de-altele mi-e mie,
încît aici îmi cat-avar sã fiu;
100 dar vezi în Ezechil, cum le descrie,
venind din nord din friguroasa parte
cu ploi și foc și multã vijelie,
103 și-așa erau cum le descrie-n carte
la el, ci pentru pene, e cu mine
Ioan ce-aici de-acela se desparte.
106 Iar spațiul dintre-acestea patru-l ține
pe douã roți un car ce pontificã
și tras de gîtul unui vultur vine.
109 Acesta-n sus aripele-și ridicã
între mezinul steag și trei și trei,
dar nu le-atinge-n zarea ce-o despicã:
112 mergeau cu mult mai sus ca ochii mei.
Cît e vultur, e de-aur sfînta fiarã;
dar alb bãtînd în roșu-i restul ei.
115 Pe Scipio sau pe-August nu-l bucurarã
romanii cu mai mîndru car; și, puse
alãturi, ar putea sãrac sã-ți parã
118 chiar și-al lui Sol, acel ce s-abãtuse
și-a ars prin ruga tristei Terra, cînd
în tainã Jupiter dreptate-aduse.
121 Trei Doamne-n dreapta lui veneau jucînd
în cerc; o Doamnã roșie-așa fãcutã
cã n-ai cunoaște-o-n flacãri de-ar fi stînd.
124 Iar ceealaltã-n trupu-ntreg pãrutã
smarald din care-ntreg și l-ar avea -
a treia ca de nea de-acum cãzutã.
127 Condusã hora de-albã-ntîi pãrea,
de roșie-apoi, și iuți sau alinate
roteau precum cînta din gurã ea.
130 La stînga patru-n purpurã-mbrãcate
jucau, și-n chipul uneia ce este
în frunte cu trei ochi, erau purtate.
133 Și-n urma grupei ce-am descris cu-aceste,
vãzui doi moși, într-alt port fiecare
ci-asemeni în mișcãri și dulci, și-oneste.
136 Pãrea unul școlar acelui mare
Hipocrate ce-a fost creat de Fire
celor mai dragi fãpturi pe cari le are.
139 Al doile-avea contrarie-o pornire,
încît și peste vale-o groaz-avui
de-acuta-i spadã plinã de lucire.
142 Umili pãrînd, pe patru-apoi vãzui,
și-un singur moș sfîrșea aceastã grupã;
dormea, ci-avea-nspiratã fața lui.
145 Și-acestea șapte-aveau ca prima trupã
vestmîntul lor, ci drept încingãtoare
a frunții cîmp nu crinii li-l astupã,
148 ci trandafiri și-altfel de roșie-o floare:
un ochi mai de departe-ar fi jurat
cã toți ar fi din ochi în sus vîlvoare.
151 Cînd caru-ajunse-n dreptul unde-am stat,
tunã-n vãzduh, și-acelei gloate demne
pãru cã semn de-oprire i s-a dat,
154 cãci stete-n loc cu primele ei semne.
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
