Tot haosul pe tema sexuală, de la pornografie, anticoncepție până la pierderea de sarcină în mod artificial, reprezintă o sursă de mari venituri pentru anumite cercuri.

Prin urmare, este logic că o parte din bani merg la reclamă, ce antrenează o zăpăceală tot mai mare. Cineva are interes să o facă! Dacă ar conduce o orânduială morală, aceste cercuri ar da faliment. Deci, scopul lor este de a îndepărta tot şi pe toţi cei care se străduiesc să menţină ordinea. Prin urmare, duşmanul este familia durabilă ce păzeşte ordinea – deci familia trebuie îndepărtată. Duşmanul este Biserica, care păzeşte ordinea. Este voie să minţi, este voie să iei în derâdere, este voie chiar să ucizi, numai pentru apăra marele business mondial.

Intotdeauna se face reclamă la soluții minune

„Omule, nu te chinui, este suficient să foloseşti procedeul nostru şi toate problemele dispar. Ce simplu şi uşor. Noi vrem binele tău, crede-mă. Cei de la metodele naturale te pun să te oboseşti, să iei nişte măsurători, să observi ceva. Aceasta este prea greu şi chiar înşelător. Nu-i credeţi, ei vor să vă păcălească (interesant în ce scop). Crede-ne pe noi, cumpără procedeul nostru şi nu trebuie să te mai chinui” etc. Cine ştie să gândească logic, să gândească o clipă... Aici nu trebuie explicat nimic. Pentru practicarea anticoncepţiei, nu se poate găsi nici un argument pozitiv. (Atenţie): Nu vorbesc aici de tratamentul care are ca efect secundar infertilitatea. Vorbesc despre acţiunea care urmăreşte a nu fertiliza pentru a avea o relaţie fără consecinţe într-un moment anume. În nici o situaţie de viaţă, anticoncepţia nu este bună, deci fructele ei trebuie să fie rele. Ştiu foarte bine cei ce reclamă anticoncepţia, încercând – profitând de sentimente şi autentice tragedii, să construiască şi să reclame situaţii extreme în care anticoncepţia apare ca „un rău minor”.

Prin urmare, să înmulţesc exemplele cu soţul care abuzează, beat fiind, de soţie şi este mai bine ca ea să se asigure decât să nască următorii copii neputând să le asigure condiţiile de bază necesare. Exemplu edificator. Şi cu toate acestea atragem atenţia că soţul nu ar abuza de soţie (şi poate nu ar bea) tocmai atunci când relaţia lor sexuală ar fi sfântă şi nu marfă de vânzare, cum vor, între alţii, producătorii de anticoncepţionale. Aici apare făţărnicia celor care reclamă anticoncepţia: lupta pentru evitarea patologiei oferă metode şi mijloace care, de fapt, antrenează şi sunt sursa acestei patologiei şi atitudini. Se vede clar ce îi interesează. Ce „sinceră” este grija lor de „binele lumii”. Cel mai mare pericol pentru business ar fi utilizarea de către oameni a gândirii pe baza unei cunoaşteri corespunzătoare. Ce fac specialiştii în reclama anticoncepţională? Falsifică adevărul şi ţipă tare (au mijloace). „Este evident, aici nici măcar nu trebuie să gândeşti, fiecare care gândeşte altfel este cu adevărat prost, plonjat în evul mediu. Numai noi avem dreptate.”

Minciuna repetată de 100 de ori devine pentru cei care o ascultă adevăr, conform preceptului lui Gobbels şi al altor specialişti în propagandă. Reclamând anticoncepţia, mint pur şi simplu, vorbind despre ineficienţa metodelor naturale. Această imputare o tratează ca pe ceva normal, care nu încape în discuţie. Recent, un autor respectat a scris într-o revistă de medicină din Anglia că cele mai noi metode de anticoncepţie încet, încet se apropie de cele mai eficiente metode naturale. Reproşul de bază ce-l aduc susţinătorii anticoncepţiei faţă de metodele naturale este: „nu se poate atunci când se doreşte, iar când se poate, nu se doreşte”, reproşându-se prin aceasta lipsa de spontaneitate, şi nu se poate trece peste greutatea renunţării la relaţia sexuală.

Acţiunea umană stă tocmai în aceea că omul poate şi trebuie să treacă totul prin minte şi voinţă. Aducerea relaţiei a două persoane la conceptul „vreau” sau „nu vreau” este o acţiune sexuală primitivă de a-ţi linişti trebuinţele fiziologice. Poate cineva admirând un căţel la plimbare „în mod spontan” face „pipi şi caca” pe trotuar. Dacă omul ar începe să se poarte aşa, ar fi cel puţin bizar. Omul trebuie să o facă în intimitate, în locul şi timpul planificat de sine. Orice om normal, chiar foarte înfometat, trebuie să ştie să aştepte chelnerul (chiar atunci când acesta întârzie) şi nu „spontan” să te arunci la farfuria vecinului de la masa apropiată. Orice om normal trebuie să ştie să-şi înfrâneze reacţia spontană, dacă mintea i-o cere. Toate aceste lucruri sunt naturale. Aşadar, de ce fiecare om normal nu ar trebui să-şi înfrâneze voinţa în momentul când se trezeşte în el dorinţa de relaţie sexuală, când mintea se opune. Lipsa acestei iscusinţe este sursa multor nefericiri în familie şi nu numai. Aceasta pune în mişcare afacerea anticoncepţiei, prin urmare această iscusinţă imperios necesară unei vieţii normale este luată în derâdere, calificându-se drept „lipsă de spontaneitate”. Să folosim mintea pentru judecata proprie şi să nu ne pese de propaganda lozincilor pustii şi lipsite de critică.

Dacă relaţia sexuală este o trăire profundă şi sfântă, această întâlnire trebuie planificată şi pregătită. Dacă în viaţa de toate, zilele omul are grijă să mănânce în mod civilizat şi să respecte anumite norme, cu atât mai mult în sfera cea mai intimă, care este intimitatea unei perechi.

Cred că fiecare este capabil să facă diferenţa între înghiţirea unei mâncări de varză la bufetul gării şi masa de Crăciun în familia sa. Aceeaşi diferenţă are loc între relaţia sexuală ce descarcă „spontan” tensiunea sexuală şi sfinţenia căsătoriei într-o atmosferă minuţios pregătită (în special cea psihică, atât de importantă pentru femei).

Şi, în sfârşit ultima, problemă. Metodele naturale cer iscusinţa renunţării la apropiere timp de câteva şi chiar peste zece zile, ceea ce opozanţii consideră ca fiind ceva imposibil (pentru ei), nesănătos, ce duce la nervozitate; idei, teme absurde, vă povestesc un exemplu „internaţional” din viaţă. Cu mulţi ani în urmă, a vizitat Polonia Eljka Ivković, din Croaţia, ai cărei părinţi erau membri ai Consiliului Papal pentru Probleme Familiale. A venit să expună un referat în locul tatălui, pe care autorităţile Iugoslaviei comuniste „din principiu” nu l-au lăsat să iasă din ţară. 

A povestit cum, într-o vacanţă la mare, a cunoscut o italiancă. Aceasta imediat „s-a lipit” de Eljka şi a început să-i povestească viaţa sa. A avut un copil, apoi căsătoria, soţul a făcut o carieră strălucită, şi ea de asemenea, prin urmare au considerat că mai mulţi copii nu trebuie. Pentru a realiza acest plan, s-au folosit de anticoncepţia hormonală. Aceasta a fost eficientă, nu au mai avut copii. Ceva însă a început să se strice în căsătorie. Nici nu le-a trecut prin minte să asocieze aceasta cu anticoncepţia. La un moment dat, femeia a început să sufere cu sănătatea. Doctorul i-a recomandat să lase deoparte anticoncepţionalele. Au început să caute „ceva sănătos”. Au găsit metoda Billings, folosită numai pentru a nu avea alţi copii – după cum considerau că nu le trebuie. Italianca era fericită vorbind despre această metodă şi lăuda până în slăvi „ce metodă minunată, extraordinară etc.”. Iar la sfârşit a spus cu entuziasm: „Imaginează-ţi că sunt din nou gravidă”. Eljka, care singură învăţase metodele naturale, ştia perfect care mecanism a intervenit, dar s-a făcut că nu ştie şi i-a spus: „Ce basme îmi spui, ce metodă mai este şi asta. Nu ai vrut să fii însărcinată şi eşti, nu vreau nici să aud, nu-i bună la nimic”. La care italianca: „Nu înţelegi nimic, de când am început să folosim această metodă, soţul a început să mă trateze altfel, să mă respecte. Imaginează-ţi că am început să ne iubim ca la început! Şi am dorit ca iubirea noastră să dea rod unui nou copil”.

Nu este nici un basm, nici o minune, pur şi simplu un mecanism a cărui acţiune aş putea să o întăresc cu multe alte exemple. Pur şi simplu: soţul avea o soţie care nu era fertilă, „de folosinţă” în fiecare zi. Pentru aceasta, lua pastile anticoncepţionale. Şi nu are importanţă ce cuvinte folosea soţul pentru a dezvinovăţi această situaţie, şi nici ce spunea soţia, că ea voia astfel. Dacă aveau relaţii rare sau dese, nici aceasta nu are importanţă. În orice caz, la chemarea soţului era întotdeauna „gata”.

Iar acum soţul a fost de acord să folosească metoda Billings. Într-o zi, având ideea de a se apropia de soţie, aceasta i-a răspuns „astăzi este prima zi de fertilitate”. Hmmm. Aceasta nu mai avusese loc de ani de zile. Nu plănuia să aibă copil, greu, trebuia aşteptat. Mâine, a doua zi de fertilitate. Poimâine, a treia. Şi aşa timp de 5 zile de scurgere a mucozităţii şi 3 zile după. După primul ciclu, soţul, neobişnuit cu aşteptarea, observă ce femeie atrăgătoare este soţia lui. Pentru aceasta a observat, pentru că a trebuit să aştepte. Anticoncepţia nu dă această şansă, iar apoi oamenii se miră că se obişnuiesc, până când cred că o a treia persoană, în afara căsătoriei, este mai atrăgătoare.

Totul este simplu şi logic. Numai că atunci când cineva nu vrea să-şi pună în funcţiune mintea, nu o pune şi gata. Făcând reclamă anticoncepţiei (uneori sub pretextul asigurării contra AIDS) pentru cei tineri, se vorbeşte cu astfel de cuvinte: „Îţi place riscul, îţi plac situaţiile periculoase, îţi fac plăcere contactele cu parteneri de ocazie – foloseşte prezervativul, acesta va rezolva problemele tale.” Aceste cuvinte se pot parafraza şi altfel: „Iţi place să conduci, puneţi casca – ea va rezolva problemele tale.” Nici o problemă a omenirii nu se rezolvă dându-le oamenilor „pastila minunată” sau „casca” în loc de gândire. Acesta este drumul la pierzanie.

O condiţie principală este folosirea gândirii şi a voinţei, adică subiectele creatoare. Numai puterea gândirii şi a voinţei poate rezolva problemele oamenilor. Maica Teresa de la Calcutta a fost întrebată ce se poate face pentru a schimba lumea şi a răspuns: „Eu mă schimb pe mine, iar Dumneata pe sine”. Deci trebuie să încep de la mine. Trebuie să ne angajăm ca toată viaţa să ne străduim a ne educa, al cărei fruct este să ne stăpânim pe noi şi adevărata libertate. Numai atunci când mă „stăpânesc” pot fi un dar minunat pentru o persoană anume aleasă. Numai atunci pot cu adevărat să iubesc. Trebuie să fii tot timpul atent, să foloseşti mintea continuu, în mod critic şi să o educi – să-ţi perfecţionezi voinţa, pentru a nu permite nimănui să te amăgească sau să te păcălească.

În acest scop, trebuie să fim mereu în căutarea adevărului, care să ne slobozească, şi a izvorului. Trebuie să învingem pofta de a ne situa pe noi înaintea drepturilor naturii, şi cu atât mai mult, deasupra Creatorului ei. Trebuie umilinţă, pentru a putea bea din izvorul Adevărului; de aceea, trebuie să îngenunchezi pentru a bea, trebuie să-ţi apleci fruntea. Şi aşa să fie!

• Conecta

The above article was published with permission from Iubiţi-vă! in November 2010

Read more Christian articles (Romanian)

---

Top

Recomanda aceasta pagina unui prieten!