|
Conținut: "Divina Comedie"
Cercul întîi: Limbul
Limbul (1-45) Amintirea coborîrii
lui Cristos în Infern (46-66) Poeții antici și Dante (67-105) Castelul
înțelepților (106-151)
1 Mi-a rupt din cap adînca-mi adormire
un tunet greu, încît sãrii pe cum
un om trezit din somn prin zguduire.
4 Și-acu-n picioare stînd, eu detei drum
privirii odihnite-n jur, sã-mi spunã
ce loc e-n care mã gãsesc acum.
7 Pe-un mal eram, al tristei vãi ce-adunã
în jalnica-i prãpastie-un infinit
ehou de vaiuri ce de-a pururi tunã.
10 Adînc și negru-n neguri învãlit
e fundu-ncît privind în el în vale
nimic în el eu n-am deosebit.
13 - „Sã-ntrãm acum la nesfîrșita jale -
vorbi Virgil cu fața-ngãlbenitã -
voi merge-ntîi și-al doilea-i fi pe cale."
16 Dar eu, vãzînd coloarea sa pieritã:
- „Vai, cum sã merg, cînd însuți te-nspãimezi,
tu, cel ce-mi ții puterea mea-ntãritã?".
19 Iar el: - „Durerea celor morți ce-i vezi
în ce loc stau, pe fațã-mi zugrãvește
aceastã milã ce tu team-o crezi.
22 Sã-ntrãm, cãci lunga cale ne-mboldește".
Și-astfel intrã, și-ntrai cu el deodatã
în primul cerc ce-abisu-l îngrãdește.
25 Pe cît mi-a fost s-aud putința datã,
nu plîns aici, ci-oftãri sunau, și-atari
cã fac eternul aer sã se zbatã.
28 Din chin fãrã dureri pornind, pe cari
le scoate-o nesfîrșit de multã ginte
de mici copii, femei și oameni mari.
31 Și-mi zice-atunci preabunul meu pãrinte:
- „Nu-ntrebi ce duhuri scot aici suspine?
deci vreau sã știi de-aici de mai 'nainte
34 cã n-au pãcat, dar chiar de au vrun bine,
nu e de-ajuns, cãci n-au botezul care
e poarta voastr-a legii cei creștine.
37 N-au stat deplin cu ceru-n conlucrare,
cãci Crist veni-nvãțînd pe urma lor,
deci însumi eu suspin într-astã stare.
40 Pierdut prin ãst defect acest popor
nu prin pãcat, atît ni-e osîndire
cã fãrã de-a spera trãim în dor".
43 Iar cînd știui, cuprins fui de mîhnire,
cãci mulți vãzut-am oameni de valoare
ce-n limbu-acela stau așa-n plutire.
46 - „Dar spune, maistre,-o spune-mi, doamne, oare
ieși - i-am zis, dorind sã am deplin
credința cea ce-nvinge-orice eroare -
49 cîndva prin merit propriu sau strãin
vrun duh de-aici, spre-a trece-n mîntuințã?"
Iar el care-a-nțeles ascunsu-mi chin:
52 - „De-abia sosii în noua-mi locuințã
și-un duh puternic a venit de sus,
cunun-avînd ca semn de biruințã,
55 și-a tras de-aici pe primul om, și-a dus
pe Noe și-Avel, și cu el pornirã
și Moise-al legii dãtãtor supus,
58 și pe Avram, și-acel cu dulce lirã ;
cu fii și tatã-a dus pe Israel
și-atît de mult iubita sa Rahirã,
61 și pe-alții mulți îi scoase-n acest fel ;
dar vreau sã știi cã duhuri mîntuite
n-au fost de-aici nicicînd pînã la el".
64 Iar noi cît timp aceste-au fost vorbite
mergeam mereu, trecînd pãdurea mare,
pãdure, zic, de umbre-ndesuite.
67 Și n-am fãcut drum lung pe-acea cãrare
dincoa' de culme, cînd un foc vãzui
ce-n semicerc albea-ntr-o dulce zare.
70 Deși-mi era departe-n fund, putui
distinge-atît încît sã vãd în parte
ce neam ales era-n lumina lui.
73 - „O, tu ce 'nalți orice științe și-arte,
ei cine sînt? Ce-onoare-i încununã,
cã starea lor de-a altor o desparte?"
76 Iar el: - „Faimosul nume ce rãsunã
în lume sus de ei, le-a dobîndit
o grație-n cer de-o stare-aci mai bunã".
79 Și-un glas spre noi acestea le-a rostit:
- „Onoare ție, vrednice poete,
a cãrui umbrã dusã ne-a venit".
82 Vãzui cînd glasul s-alinã și stete
cã patru umbre-au dor spre noi s-apuce,
nici triste-n ochi, dar nici nemîngîiete.
85 - „Privește-acum - a zis iubitul duce -
pe cel ce-ntîiul, ca și-un cãpitan,
cu spada-n mînã, stolul și-l conduce:
88 Omer e el, poetul suveran,
satiricul Horațiu-n urmã vine,
Ovidiu-apoi, iar ultimu-i Lucan.
91 Deși cuvîntul drag rostit de mine
cuvine-se-a fi spus la fel și lor,
onoare-mi fac, și fac cu-aceasta bine."
94 Și-așa vãzui aici frumosul cor
al Prințului cîntãrii dulci de lirã,
ce stã vultur deasupra tuturor,
97 Iar dupã ce-ntre ei puțin vorbirã,
spre mine-ntorși c-un semn m-au salutat,
iar de-asta ochii lui Virgil zîmbirã.
100 Dar și mai mare-onoare-apoi mi-au dat
primindu-mã-ntr-a lor tovãrãșie
și-al șaselea-ntre-asemeni genii-am stat.
103 Și-am mers așa spre-acea luminã vie,
vorbind ce-i bine-aici sã tac, astfel
cum bine-a fost vorbite-n Iad sã fie.
106 Și-ajunși apoi sub un frumos castel
de șapte ori încins c-un zid pe-afarã
și-n jur scutit de-un mîndru rîurel.
109 Trecînd ca pe uscat pe el, intrarã
prin șapte porți cu mine-acești poeți
pe-un cîmp frumos cu verde primãvarã.
112 Acolo oameni, cu ochi lini și-nceți,
vorbeau încet și rar [cu-autoritate],
cu vorba rar-a nobilei blîndeți.
115 Iar noi spre-un fund al vãii luminate
ne-am dus pe-un loc deschis, frumos și 'nalt,
ca-ntregul cîmp cu toți sã ni s-arate.
118 Și-aci-n picioare pe-acel verde smalt
mari spirite vãzui, cã de mîndrie
și-acum, cã le-am vãzut, cînd spui, tresalt.
121 Electra-ntîi cu multa-i sãminție,
cu Hector printre ei și cu Enea,
Cezar ce-avea de șoim privirea-i vie,
124 Camilla sta și sta Pentesilea
într-altã grupã, și ședea Latin
cu fiicã-sa Lavinia printre-aceia.
127 Și Brut ce-a scos din Roma pe Tarchin,
Cornelia, Marcia, Iulia, și deoparte
și singur sta deoparte Saladin.
130 Vãzui apoi, privind și mai departe,
pe maistrul celora ce știu, avîndu-l
la mijloc marii-adîncitori de carte
133 cari stau tãcuți, cucernici ascultîndu-l.
Socrat era-ntre ei și Plato, cel
ce-n primul rînd ședea și-ncepe rîndul,
136 Democrit cel ce nu dã lumii țel,
Empedocle, Anaxagora și Tale,
Diogene și Heraclit, cu el
139 și-Orfeu și-adînc observatoru-n quale
aici era, eu zic Dioscoride
și Tuliu, Tit, și cel cu legi morale
142 Seneca, Gallian și Euclide,
Hipocrate, Avicenna, Ptolomeu
și-Averoe ce-ntinse zãri deschide.
145 Sã-i spui pe toți de-aici mi-ar fi și greu,
și-astfel mã-mpinge teama-ndelungatã
c-ades la fapte-i scurt cuvîntul meu.
148 Din șase, doi ne-am rupt apoi îndatã,
cãci dusu-m-a p-alt drum iubitul duce
din lina zare-n noapte frãmîntatã
151 și-ajunsei unde-n veci nimic nu luce.
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
