|
Conținut: "Divina Comedie"
Cercul al cincilea: mînioșii
Flegias și trecerea rîului Styx (1-30)
Filippo Argenti (31-63) Cetatea
Dite (64-81) Împotrivirea demo-
nilor (82-130)
1 Urmînd vã spun cã mult mai înainte
de-a fi subt poala turnului, pe cale
priveam țintit la vîrful lui fierbinte
4 cum douã flãcãrui scoteau signale,
și-alt foc, de unde ochiu-abia mai poate
zãri-n adînc, îi da rãspuns din vale.
7 Mã-ntoarsei deci spre-acel ce știe toate:
- „Ce zice-acest de-aici? Și ce-i rãspunde
al treilea foc - am zis -, și cine-l scoate?".
10 Iar el: - „Mai sus pe mucedele unde
pe cel chemat vedea-l-vei cum scoboarã,
al bãlții fum de nu ni-l va ascunde".
13 Sãgeata de pe arc nicicînd nu zboarã
mai repede prin vînt, decît bãtrînã
de ani vãzui acum o luntrișoarã
16 venind spre noi pe lac, și cum o mînã
cu strigãt mare-un singur lopãtar:
- „Spurcate duh, ei, iatã-mi-te-n mînã!".
19 - „O, Flegia, Flegia, zbieri acu-n zadar -
vorbi Virgil -, al tãu el n-o sã fie
mai mult decît trecînd ãst lac murdar."
22 Cum cel ce vede-o rea-nșelãtorie
fãcutã lui, stã trist, așa deodatã
și Flegias fu-n ascunsa lui mînie.
25 Descinse-n luntre-apoi iubitul tatã
fãcînd sã urc și eu, și-abia cînd fui
și eu în ea, simții cã e-ncãrcatã.
28 Cînd furãm deci în luntre-apoi, vãzui
porni bãtrînul vas, brãzdînd mai tare
decît fãcea de-alt rînd cu morții lui.
31 Pe cînd pluteam pe-a morții baltã mare,
ieși murdar-o umbrã-n fața mea:
- „Tu cine ești de vii avînd suflare?".
34 - „Eu vin - am zis -, dar nu voi rãmînea.
Dar tu, cel plin de glod astfel, tu cine?"
- „Mã vezi cã-s duh ce plîng", rãspunse ea.
37 - „Rãmîi atunci la plîns și la suspine,
spurcate duh, cãci orișicît noroi
ți-e prins pe-obraz, cunoscu-mi-te bine!"
40 El mîinile le-a-ntins spre luntre-apoi;
pãțitul duce-al meu însã-l împinse
și-a zis: - „La cîini, în baltã-vã 'napoi!".
43 Cu brațele-apoi gîtul mi-l cuprinse,
pe-obraji m-a sãrutat, și: - „Suflet bune,
ferice-acea ce-n sînul ei te-ncinse!
46 Nimic frumos de-acesta nu poți spune,
cãci fu [pe lume aprig și ușor]:
de aceea-l prind și-aici mînii nebune.
49 Cîți nu se cred regi mari, iar dacã mor
ca porcii aci-n putoare-o sã se-nfunde,
cumplit dispreț lãsînd în urma lor!".
52 - „O, cît de mult aș vrea sã se scufunde
acesta-n lac - am zis - sã-l vãd scufuns
cît timp sîntem plutind pe-aceste unde!"
55 - „Tu n-ai sã fii la mal - el mi-a rãspuns,
vedea-vei ce-au sã-i facã lui fîrtații
și-ãst dor al tãu va fi-mplinit de-ajuns."
58 Și-am și vãzut curgînd înnoroiații
cum vin [și cum îl rup bucãți], astfel
cã dau și-azi Proniei laude și grații.
61 Și toți strigau: „Pe-Argenti, acum!" și-acel
toscan înfumurat, ca scos din minte,
cu proprii dinți fîșii rupea din el.
64 Aci-l lãsai, și nu mai pierd cuvinte.
Ci-un țipãt mare de m-umplu fiorul
mi-a-mpins atent privirile 'nainte.
67 - „S-apropie-acum - mi-a zis conducãtorul -
s-apropie-acum cetatea zisã Dite,
cui mult îi e și rãu bãtut poporul."
70 Iar eu: - „Acum încep mai lãmurite
moscheele din ea sã le discern
și roșii parc-ar fi din foc ieșite".
73 Iar el: - „Sînt roșii-așa de foc etern
ce-n ele-arzînd le-ncinge-atît de tare
cum vezi aci-ntr-atît de jos Infern."
76 Intrarãm și pe-adînca groapã care
e brîu cetãții-acei nemîngîiete
al cãrei zid, de fier a fi se pare.
79 Nu fãr-un mare ocol apoi ce-l dete,
sosi luntrașul și-unde cu mînie:
- „Sînteți la porți, ieșiți", a zis, și stete.
82 Vãzui pe porți mai mulți decît de-o mie
de cei plouați din cer, strigînd de sus:
- „Cum poate-acesta, viu fiind, sã vie
85 prin lumea morții pîn-aici adus?".
Dar bunul meu Virgil un semn le dete
cã are-un lucru tãinuit de spus.
88 Mai blînd-atunci turbata bandã stete.
- „Sã vii tu singur! Viul dintre voi
ce-avu-ndrãznealã viu sã ni s-arete,
91 el singur facã-și drumul înapoi.
Sã-ncerce deci! Iar tu, cel ce l-aduse
prin loc așa de-adînc, vei sta la noi."
94 Gîndiți acum pe ce cãrbuni mã puse,
cãci eu de-aici sã ies n-am mai crezut
cînd groaznicul atari cuvinte-mi spuse!
- „O, dulce duce-al meu, ce sigur scut
de șapte ori mi-ai dat, și mai 'nainte
m-ai scos din moartea grea-n care-am cãzut,
100 sã nu mã lași ca mort, sã-ți fie-aminte!
De-avem de-aici oprit-orice cãrare,
s-o rupem grabnic înapoi, pãrinte!"
103 Ci-mi zise-astfel, el, dulcea mea-ndrumare:
- „Sã nu te temi, cãci nime-al nostru pas
nu-l poate-opri, cît timp ni-e dat de-Atare.
106 Așteapt-aici, hrãnind, cît ești rãmas,
scãzutu-ți suflet cu speranța-n bine
cã-n lumea asta n-am eu sã te las".
109 Așa s-a dus lãsîndu-mã-n suspine
iubitul tat-al meu și-am stat topit,
cãci „da" și „nu" rãzboi purtau în mine.
112 Eu n-am putut s-aud ce le-a vorbit,
dar nici nu stete mult, și ei cu zorul
la porți, ca spre-apãrare,-au nãvãlit
115 și-n fața lui au tras pe porți zãvorul.
Și-astfel afar-acum [oprit] rãmase
și-ncet apoi s-a-ntors conducãtorul.
118 Cu ochii-n jos și cu sprîncene trase
pe ochi zicea-n oftãrile durerii:
- „Ce duh îmi neagã jalnicele case?".
121 Iar mie: - „Cã-s mîhnit, sã nu te sperii!
Noi tot vom birui acest popor
oricît de mult se-ncrede el puterii.
124 Nu-i nou-aceastã nebunie-a lor:
la mult mai largã poart-au mai fãcut-o
și rupt de-atunci ea-și are-al ei zãvor!
127 Scrisoarea ei cea jalnic-ai vãzut-o.
Dar iatã-l, fãr' de soli, prin lumea moartã
dincoa' de ea, pe calea ce-am bãtut-o,
130 acel ce ne va-nfrînge-aceastã poartã".
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
