|
Conținut: "Divina Comedie"
Cercul al șaptelea.
Cerculețul al treilea: silnicii
împotriva artei (cãmãtarii)
Monstrul Gerion (1-27) Cãmãtarii
(22-81) Poeții, pe spatele lui
Gerion, coboarã în Vãi-Rele (82-136)
1 „Vezi monstrul cel ce coada și-o ascute,
spre-a trece munți și-a sparge-orice tãrie;
o, vezi pe cel ce-ntreaga lume-o-mpute!"
4 Așa-ncepu Virgil sã-mi spuie mie,
iar fiarei printr-un semn i-a spus: - „Sã sui",
la drumu-acel de piatrã ca sã vie.
7 Și-acel scîrbos al fraudei chip, vãzui
c-a scos, venind, întregu-i trunchi afarã,
dar nu și-a tras pe mal și coada lui.
10 Un om în toate just putea sã-ți parã
din tot aspectul blîndei sale fețe,
ci șarpe-ncolo-ntreg aceastã fiarã.
13 Flocoase douã brînci, și nodulețe
avea pe piept, pe coaste și pe spate,
și multe-apoi rotițe-n mii de fețe.
16 Tãtarii-ori turcii-n firul ce se bate
și-n cel urzit n-au scoarțe mai cu flori;
nu țese-Arahne-urzeli mai delicate.
19 Precum la mal stau luntrii uneori
c-un cap pe prund, iar altul le plutește,
sau cum la nemții cei îndopãtori
22 castorul stã gãtit de-a prinde pește,
așa la malul trist ce-ncunjura
prundișul ars sta fiara ce-ngrozește.
25 Întreaga coadã-n gol și-o flutura,
în sus zbãtîndu-și furca-nveninatã
ce-asemeni scorpiei ac în vîrf purta.
28 Virgil atunci mi-a zis: - „Acum ne catã
puțin sã-ntoarcem calea noastrã pînã
la fiara rea ce-acolo stã culcatã".
31 În jos luînd deci calea pe-altã mînã,
distînd de mal cam zece pași ne-am dus,
spre-a fi feriți de foc și de țãrînã.
34 Cînd fui ajuns la ea, vãzui mai sus,
dar nu cu mult, un stol de umbre care
ședea pe lîng-abis, în ploaie pus.
37 Și-a zis Virgil: - „Spre-a ști deplin ce are
în ea și-aceastã tind-a vãii, du-te
la ei - mi-a zis - și vezi-le-a lor stare.
40 Dar scurte fie-ți vorbele-ncepute.
Eu pîn-atunci pe monstru am sã-l fac
spãtoasa ceaf-a lui sã ne-o-mprumute".
43 Deci singur eu prin cel din urmã sac
al vãii-a șaptea mersei așadarã
la triștii-aceia cari-acolo zac.
46 Prin ochi zvîcnea durerea lor afarã;
iar mîinile, drept scut, mereu le mișcã
de-aprinsa țãrnã jos, iar sus de parã,
49 cum face vara cîinele morișcã
acum din labe,-acum din botul lui,
cînd muște-ori purici ori tãuni îl pișcã.
52 La mulți privirea țintã mi-o ținui
pe-obrajii copți de crîncena lor plagã
și nu-i puteam cunoaște, dar vãzui
55 cã toți aveau la gît cîte-o desagã,
distincte-avîndu-și semnul și factura,
iar ei pãreau c-o sorb din ochi de dragã.
58 Și, cum purtam rotind cãutãtura,
vãzui pe-un galben sac ceva ce-avea
de-albastru leu și chipul și statura.
61 Și-urmînd mereu cu cercetarea mea,
vãzui pe-alt duh c-o pungã purpurie
și-o gîscã albã ca de unt pe ea.
64 Și-alt duh, c-o scroafã grasã și-azurie
pe albu-i cîmp semnat avîndu-și sacul:
- „Ce faci - mi-a zis - tu-ntr-astã colivie?
67 Hai, pieri! Și viu de-ți faci pe-aicea placul,
sã știi de-al meu vecin Vitalian
cã-n stînga mea aci-și va face veacul.
70 Aci-ntre florentini sînt paduan
și-mi urlã toți de m-asurzesc cu glasul:
o, de-ar sosi eroul suveran
73 cu punga cu trei țapi!". Și-ntoarse pasul
și scoase limba din strîmbata-i gurã
cum face-un bou cînd dã sã-și lingã nasul.
76 Eu fric-avînd cã stînd peste mãsurã
mîhnesc pe-acel ce-a zis sã fiu grãbit,
lãsai aceastã trist-adunãturã;
79 pe duce mi-l gãsii acum suit
pe largul spate-al fioroasei bale
și-a zis: - „Acum fii tare și-[oțelit].
82 Pe-asemeni scãri vom merge-aici la vale!
Voi sta-ndãrãt, ca-n fațã-mi sã te țin
spre-a nu te-atinge-otrava cozii sale".
85 Cum cei ce-s prinși de friguri cînd le vin
fiorii rãi și-au unghii-nvinețite,
vãzînd și-o umbrã-ngheațã pe deplin,
88 așa fui eu la vorbele rostite,
dar și rușine-avui și fui ca sluga
cu bun stãpîn cînd dã porunci rãstite.
91 Pe-acele spete largi sãrii cu fuga
și „strînge-mã la tine"-am vrut sã spui,
dar nu-mi ieși, cum vrui sã-mi iasã ruga,
94 dar el, pe care scut eu mi-l avui
mai sus, m-a prins în brațe-al meu pãrinte
de-ndatã ce suit pe fiarã fui.
97 Și-a zis: - „Acum, Gerione, 'nainte!
Largi cercuri fã și lin îți fie jocul
și noua ta povarã-ți fie-aminte!".
100 Precum din mal o luntre-și scoate ciocul
și-ncet se dã-ndãrãt, așa fãcu
și cînd simți cã-i larg în juru-i locul:
103 întoarse coada unde capu-i fu,
mișcînd cu ea, ca și-un țipar, și-o-ntinse
și vînt sub el cu labele bãtu.
106 Mai mare-o spaimã nu cred eu cã-l prinse
pe Faeton cînd frînele scãpat-a
și cerul, precum vezi și-acu,-l aprinse,
109 nici cînd Icar sãrmanu-nfierbîntata
de pe-aripi cearã și-o simțea cã-i picã
și „rãu ții drumul" tatãl i-a strigat,
112 decît a mea, cînd mã vãzui, adicã,
cã stau în aer, de-orice parte-n gol,
și-afar' de fiarã nu mai vãd nimicã;
115 dar ea plutește lin, fãcînd ocol,
scoboarã-ncet, dar nu-i simțeam plutirea
decît de jos și-n faț-un vînt domol.
118 Subt noi la dreapta s-auzea vuirea
cumplitei guri fãcînd un zgomot mare
de-aceea-n jos plecai puțin privirea,
121 și-abisul mã-ngrozi cu mult mai tare,
cãci urlete-auzii, vãzui și focuri
și-ntreg mã strînsei ghem de spaimã mare.
124 Ce-ascuns fu-ntîi vãzui apoi pe-alocuri
precum roteam trecînd prin mari orori
ce-ntruna tot sporeau din mii de locuri.
127 Ca șoimul stînd pe-aripi mult timp aori,
nevrînd nici paseri, nici momeli, și face
sã-i strige-al sãu stãpîn: - „Acum scobori!"
130 se lasã-ncet și zboarã fãr' de pace
în sute de rotiri, departe-apoi
de domn s-așazã mînios și tace;
133 în fund astfel Gerion pe-amîndoi
sub poalele înaltei rîpi ne puse
și-abia simțind cã-i descãrcat de noi
136 ca și-o sãgeatã de pe arc se duse.
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
