|
Conținut: "Divina Comedie"
Cercul al optulea.
Valea a noua: ursitorii
de dezbinãri
Schismaticii (1-21) Mahomet și
profeția sa cu privire la Fra Dolcino
(22-63) Pier da Medicina și Curio
(64-102) Mosca de' Lamberti și
Bertran de Born (103-142)
1 Deplin s-arate, chiar și-n proza lui
și-oricît repovestind, cine-ar fi-n stare
de-atîtea rãni și sînge cît vãzui?
4 Prea slab-ar fi o limbã orișicare,
cãci loc în ele-atît de mult a strînge
nici mintea-ne, nici graiul nostru n-are.
7 Și chiar s-aduni pe cîți avur-a plînge
cîndva-n Apulia-n țara cea-ncercatã
vãrsat de oști romane-atîta sînge;
10 pe toți și-acei ce-n lupta-ndelungatã
inele-au dat ca spolii fabuloase,
cum Titu Liviu negreșind ne-aratã;
13 pe toți rãpușii luptei dureroase
ce-n drumul lui Guiscard au stat; pe-acei
ce-aratã și-azi la Ceperano oase
16 pe-un cîmp pe care-apulii-au fost mișei;
și-acei ce-au stat la Talliacoz sã-nfrunte
pe-Alard cel vechi ce-a-nvins cu puțintei;
19 s-arate toți strãpunse membre-ori ciunte;
mizeria le-ar putea-nmiit sã-ncapã
spre-a fi-n tabloul ãstei bolgii crunte.
22 Stricat la fund ori doage-un vas nu crapã,
ca unul ce-l vãzui cu rãni cumplite
crãpat din gurã pînã p-unde-l scapã,
25 cu mațele-ntre glezne-mpletecite,
cu coșul spart, și scos urîtul sac
ce schimbã-n scîrnã tot ce gura-nghite.
28 Iar el, vãzînd cã fix acu-l atac,
deschise-n piept o largã cãscãturã
cu mîinile și: - „Vezi cum mã desfac,
31 și vezi ce cazne Mohamet îndurã!
Ali e cel ce-mi plînge-aici în fațã
cu cap crãpat din vîrf pînã sub gurã.
34 Și toți pe cîți îi vezi aici, în viațã
rupturi urzirã și scandal, și-atare
scandal acum în trupuri au sã-l pațã.
37 Un diavol stã-n adînc acolo, care
ne este-al nostru-atît de crud cãlãu,
[și-n spadã ia din nou pe fiecare]
40 cînd rana-și umple-ntregul drum al sãu,
cãci nu ne-ntoarcem sã ne crape iarã,
decît cînd ni s-a-nchis întîiul rãu.
43 Dar cine ești, cã stai un pierde-varã
pe zid, cãtînd s-amîi ori sã ridici
pedeapsa ta ce-acuzele ți-o darã?".
46 - „El nici nu-i mort - a zis Virgil - și nici
împins de culpe nu la caznã vine,
ci numai spre-a cunoaște ce-i pe-aici,
49 iar eu, ce-s mort, îl port prin Iad cu mine,
din cerc în cerc, și-aievea e ce-ți spui
pe cît de-aievea-i cã vorbesc cu tine!"
52 Prin gropi mai mulți de-o sut-atunci vãzui
c-au stat și mã priveau ca pe-o minune,
uitînd de cazna lor, la vorba lui.
55 - „Deci, dac-o fi sã ieși din Iad, tu-i spune
lui Fra Dolcin, de nu vrea sã-mi urmeze
aci-n curînd, provizii sã-și adune,
58 ca nu cumva zãpezi ce-s sã s-așeze
sã dea Navarei gloria de-a-l rãpune,
cãci lesne-altfel el nici n-o sã-l vîneze!"
61 'Nãlțase-al sãu picior, pe cînd ne-a spus
acestea el, și-apoi în vînt rãmasul
picior l-a-ntins sã calce, și s-a dus.
64 Și ras pînã-n sprîncene-avîndu-și nasul
și gît strãpuns, și-o singurã amarã
de-ureche-avînd, un duh, oprindu-și pasul,
67 mirat și el ca mulți ce s-adunarã,
cu mîinile-a cãscat gîtlejul sãu
ce roș de sînge-ntreg era pe-afarã,
70 și-a zis: - „Tu cel ne-mpins de nici un rãu,
și-mi pari știut din lumea cea rãmasã,
de nu mã-nșel prea mult în chipul tãu,
73 pe Pier Catani nu-l uita pe-acasã,
de-o fi sã vezi iar vesela cîmpie,
ce din Vercel spre Marcabò se lasã.
76 Și-n Fano fã-i pe cei doi buni sã știe,
pe Meser Guido și Angelel, cã-n van,
de nu ni-e dat un vãz a ce-o sã fie,
79 zvîrliți vor fi la malul adrian,
de gît cu piatrã, de pe propria navã,
trãdați prin sila unui crud tiran.
82 Din Cipru pînã-n Gades o ispravã
nici de corsari și nici de ginți eline
Neptun n-a mai vãzut așa grozavã.
85 Acel infam c-un singur ochi, ce ține
provincia, care-un soț aci-ntre noi
sã nici n-o fi vãzut, ar vrea mai bine,
88 la sfat chema-i-va și va face-apoi
cã rugi și vot la stîncile Focarei
sã n-aib-a face-n veci aceștia doi".
91 Iar eu: - „Pe-acel cu clipele amarei
vederi, de vrei sã-ți fac ce mi-ai cerut,
declarã-mi-l - am zis - și-aratã-l care-i?".
94 Prinzînd pe-un soț de falcã, l-a fãcut
sã-și caște gura larg nenorocitul,
și: - „Acesta-i - zise - dar aici e mut!
97 Un preget stinse-n Cezar, el gonitul,
cînd spuse-așa cã orice-ntîrziere
cu daune-o plãtește pregãtitul".
100 Oh, ce-ngrozit pãrea-ntr-a sa tãcere
ãst Curio, cu limba ruptã-n gurã,
el, cel ce-n grai fu numai spini și fiere!
103 Cu mîini tãiate-atunci, prin zarea surã
alt ins 'nãlțîndu-și astfel ciotul lor
încît de sînge-obrajii i s-umplurã:
106 - „Vorbește și de Mosca-ntre popor,
acel ce-a zis: - «Sã-ncepi, și ești pe cale,
și-a multui rãu fu-n Tosca ta izvor...»".
109 - „Și moarte,-adausei eu, familiei tale!"
Și-amar atunci pe-amar vãzui cum pune
și trist s-a dus topit în el de jale.
112 Dar eu mai stetei spre-a privi-n genune,
și-un fapt vãzui pe care n-aș avea
curaj, în lipsã de dovezi, a-l spune,
115 de n-ar sta martor conștiința mea,
ãst sincer soț ce pe-om îl face tare
cît timp se simte fãrã patã-n ea.
118 Vãzui un trunchi fãrã de cap, și-mi pare
cã și-azi îl vãd, și sigur îl vãzui
umblînd și el ca și-alții orișicare.
121 Ținea de pãr în mînã capul lui,
cum porți un felinar în mîna vie,
iar capul ne-a vãzut și-a scos un hui!
124 El singur își era a sa fãclie:
cum doi într-unul sta, și unu-n doi,
o știe-Acel ce-așa voi sã fie!
127 Cînd drept sub poala punții-a fost apoi,
ne-ntinse capu-n mînã ridicatã
spre-a-i face glasul mai vecin cu noi,
130 și-a zis: - „Privește groaznica rãsplatã,
tu, cel venit pe-aici ca știri s-adune,
și vezi de-a fost mai mare chin vrodatã.
133 De mine deci spre-a ști la vii ce spune,
sã știi c-am fost Bertrand de Born, acel
ce rãu imbold fu regelui cel june.
136 Rebel pe fiu, pe tat-a fi rebel
așa-i fãcui ca prin urzeli spurcate
pe David și-Avsalon Ahitofel.
139 Fiindc-am rupt persoane-astfel legate
port capul despãrțit, cum vezi tu bine
de viața sa ce-n trunchi dincoace bate.
142 Și-așa s-observã contrapunctu-n mine".
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
