|
Conținut: "Divina Comedie"
Cercul al optulea.
Valea a zecea: calpuzanii
Geri del Bello (1-39) Falsificatorii
de metale sau alchimiștii (40-72)
Griffolino și Capocchio: vanitatea
sienezilor (73-139)
1 De neamul mult și-atît de multul sînge
aveam priviri atîta de-mbãtate,
încît doream sã stau sã-ncep a plînge.
4 Virgil însã mi-a zis: - „Ce gînd te-abate?
De ce mai zãbovești privind pe-acei
ce triști [stau] cu trupuri mutilate?
7 Ai stat și-ntr-alte bolgii-așa? De vrei
sã-i numeri, aflã cã-i rotunda vale
de douã ori zece mile-n lungul ei.
10 Iar luna e sub noi, și cãii tale
de-acum îi sînt clipitele puține,
și multe-s încã de vãzut pe cale".
13 Iar eu: - „De-ai fi vãzut și tu ca mine
ce cauz-avui sã vãd așa cu zorul,
tu timp mi-ai fi lãsat sã vãd mai bine!".
16 Pe cînd vorbeam, porni conducãtorul
și-urmai și eu; dar vorba ne-mplinitã
mergînd eu mi-o-ntregii: - „Aci-n ponorul
19 spre care-aveam privirea pironitã
eu cred cã unul dintr-a noastrã casã
își plînge-o culpã foarte scump plãtitã".
22 Maestrul meu atunci: - „Dar ce-ți mai pasã
de el de-acum? - mi-a zis. Tu ochii du-i,
privește-acum altce, și-acolo-l lasã.
25 Sub stîlpul punții-amenințînd vãzui
cu degetul spre tine-un duh, și-i spuse
Geri del Bel pe nume-un soț de-al lui,
28 dar sufletul atît de-atent îți fuse
spre-acel Bertrand cu-așa de tristã soarte,
cã n-ai privit spre el, și-așa se duse".
31 „O, duce-al meu - am zis - cumplita moarte
ce nu i-a rãzbunat-o nimeni sus
din toți cîți au rușinea lui s-o poarte,
34 ea-l face mînios, și, cãci s-a dus
nevrînd nici a-mi vorbi, dovadã-mi dete,
și-acum spre milã-s și mai mult dispus!"
37 Așa vorbeam pînã pe-al punții spete
de unde-al vãii fund acum putea -
dar prea era obscur - sã ni s-arete.
40 Cînd cel din urmã schit acum stãtea
sub noi, al Malebolgii, și-ncepurã
cãlugãrii prin fund a se vedea,
43 pe-urechi îmi pusei mîinile, cãci furã
atît de mari plînsori aici, cum poate
n-o plînge-n Iad în veci mai tare-o gurã.
46 Ce-amar ar fi cînd într-o varã toate
spitalele sardinice și-acele
din Val di Chiana și Maremme-ar scoate
49 afarã-ntr-un ponor pe toți din ele,
așa era și-aici, și-un rãu miros
cum dã-mpuțit puroiu-n bube rele.
52 Iar noi, spre stînga iar, mergeam în jos
pe-a lungii stînci pe cea din urmã dunã,
și-acu-ncepui sã vãd mai luminos
55 cum serva celui ce-n etern rãzbunã,
dreptatea fãr' de greș, ia rãzbunare
bãtînd pe calpuzani ce-aci-i adunã.
58 Nu cred c-ai fi vãzut amar mai mare
cînd toți bolnavi zãcut-au aegineții
din aerul stricat ce-a fost atare.
61 Cã pîn' la vierme-orice suflare-a vieții
pieri-n ostrov, și-acele ginți antici,
precum ne scriu ca sigur fapt poeții,
64 s-au renãscut din ouã de furnici;
precum vedeai aci-n obscura vale
zãcînd grãmezi bolnavii-aici și-aici.
67 Pe vintre-acesta, și pe-a altui șale
zãcea alt ins, și-aici vrun neferice
tîrîndu-se pe brînci pe-amara cale.
70 Iar noi treceam încet, fãrã de-a zice
nimic, privind la umbre tîrîtoare
ce-n veci nu pot de jos sã se ridice.
73 Și iatã doi, fãcuți rãzimãtoare,
cum douã țesturi la-ncãlzit le pui,
de leprã plini din cap pînã-n picioare.
76 Nicicînd pe-un serv, purtînd țesala lui,
cînd domnu-i are zor, sau pe nevrute
cînd stã veghind, mai harnic nu-l vãzui,
79 decît cum ãștia doi cumplit de iute
cu unghiile rîia-și țeselau
ce-așa-i mînca de n-aveau chip s-ajute.
82 A leprei scoarț-astfel o descojeau
cum razi cu vreo custur-un crap sau pește
de-acei ce solzii cei mai mari îi au.
85 - „Tu, cela ce țesalã-ți faci din dește -
a zis Virgil spre unul dintre ei -,
iar uneori din ele-ți faci și clește,
88 sã-mi spui de-i vrun latin pe-aci-ntre-acei
de-al vostru fel, și-acestei munci pe tine
etern sã ai tu unghii-oricîte vrei!"
91 - „Și noi, diformi așa cum vezi tu bine,
sîntem latini - plîngînd rãspunse-un ins -,
dar tu, acel ce-ntrebi acestea, cine?"
94 Virgil atunci: - „Sînt unul ce-am descins
cu-acest ce-i viu, și-asfel din gurã-n gurã
îl port sã vad-al Iadului cuprins".
97 Cei doi comunul spete-l desfãcurã,
și-n tremur s-au întors spre mine-apoi
cu mulți cari sunet prin ecou avurã.
100 Virgil mã-mpinse-aproape-acestor doi:
- „Ce vrei - zicînd - tu-ntreabã-i așadarã!".
Și-așa cum vru, am și-nceput: - „O, voi,
103 al vostru nume nu-n curînd disparã
din minți-umane-n prima lume-a lor
[ci-n veac trãiascã la lumin-afarã],
106 sã-mi spuneți cine-ați fost, din ce popor?
[Nu vã sileascã sã-mi dați știri reduse]
al vostru chin și-urît și-obositor".
109 - „Albert da Siena - zise-un duh - mã puse
pe rug, pe mine, din Arezzo fostul,
dar nu a morții cauzã-n Iad m-aduse.
112 Glumind i-am spus: - «Adevãrat, cã rostul
urcãrii-n aer ca sã zbor îl știu»,
iar el, un curios, și sterp ca prostul,
115 ceru o probã, și-ãst motiv hazliu
cã nu [putui] sã-l fac Dedal sã fie,
m-a ars prin cel ce i se da drept fiu.
118 Ci-osînd-aci-ntr-a zecea bolgie mie
mi-a dat Minos cel de-ori[ce] greș strãin,
fiindcã-n lume-uzai și de-alchimie."
121 Iar eu cãtre Virgil: - „Mai vanitos
alt neam decît sienezii se mai poate?
Chiar cel francez cu mult e mai prejos!".
124 Dar alt lepros ce ne-auzi: - „Tu scoate
pe Stricca dintre ei, cãci cheltuind
pãstrã mãsura cea mai dreaptã-n toate;
127 și Nicolò, cãci de șofran știind,
el primu-i cultivã picanteria
în strat în care-asemeni plante prind:
130 și clubu-n care și-a pãpat și via
și multele-i pãduri D'Ascian, și-n care
vindea ca spirite-Abagliat prostia.
133 Spre-a ști cine te-ajutã a spune-atare
de neamul sienez, te-apleacã bine
ca fața mea s-o vezi în linii clare,
136 și-astfel afla-vei pe Capochio-n mine,
acel ce-n viațã fals metal fãcui,
și bine știi, de nu mã-nșel în tine,
139 ce sprintenã maimuț-a firii fui".
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
