Divina Comedie - Infernul: Cîntul XXX Divina Comedie
Eu sunt Domnul Dumnezeul tău: să nu ai alţi dumnezei afară de mine, să nu-ţi faci chip cioplit ca să te închini lui.                Să nu spui numele Domnului Dumnezeului tău în zadar.                Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua Domnului.                Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti mult pe pământ.                Să nu ucizi.                Să nu faci fapte necurate.                Să nu furi.                Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.                Să nu pofteşti femeia aproapelui tău.                Să nu pofteşti casa aproapelui tău şi nici un lucru ce este al lui.               
Romana versiuneaPortal creştin

Resurse creştine

 
Infernul: Cîntul XXX
   

Conținut: "Divina Comedie"


Cercul al optulea. Valea a zecea: calpuzanii

Falsificatorii de sine (1-48) Falsificatorii de monedã (49-90) Mincinoșii. Cearta comicã între maistrul Adam și Sinon Grecul (91-129) Dojana lui Virgil cãtre Dante (130-148)

1 Cînd pentru Bachus Juno-ntãrîtatã
pe-al Tebei sînge-și rãcorea mînia
precum și-o rãcori și de-altãdatã,

4 atîta-ntra-n Atamas nebunia
încît, cu doi copii ai ei venind,
în brațe-i strînși, cînd își vãzu soția

7 striga: - „Sã-ntindem lațul ca sã prind
cu pui cu tot leoaica la intrare!".
Cu mîini nelegiuite-apoi rãpind

10 pe-un fiu numit Learh, pe cel mai mare,
rotindu-l l-a strivit de-un zid, turbatul,
iar ea fugind sãri cu-al doilea-n mare.

13 Iar cînd Ursita rãsturnã-ngîmfatul
oraș troian ce totul îndrãznit-a
și-a stins pe-un rege-alãturi cu regatul,

16 Hecuba tristã, roaba și-obidita,
vãzînd și-al Polixenei trist omor,
și-n stare-așa de jalnicã-ntîlnit-a

19 pe-al mãrii mal ucis pe Polidor,
ea voci a scos asemeni lãtrãturii,
de-amarul mult ce-i puse minții nor.

22 Dar nici în Troia, nici în Teba furii
n-au rupt vrodat-atîta de-ndrãznețe
nu membre de-om, ci fiare-ale pãdurii,

25 ca doi cari goi și cu scîrboase fețe
fugeau și se mușcau, și nu-ntr-alt mod
cum fac doi porci scãpați de prin cotețe.

28 Sãrind cu dinții-un duh a prins de nod
de-al cefei pe Capochio și tîrîndu-l
el burta-i sfîșia de-al vãii pod.

31 Cel din Arezzo tremura, vãzîndu-l
și-a zis: - „E Giani Schichi-acel prãpãd
și-alearg-așa, tot cercu-nspãimîntîndu-l".

34 Dar eu: - „De-ai altui dinți, cã sã repãd
pe tine-a te-nhãța, de nu ți-e fricã:
ce duh e el? Sã-l știu, cît timp îl vãd!".

37 - „Stricatul duh al Mirhei, care-amicã
a tatãlui sãu fu, dar nu cu-acel
amor legal ce-l datorește-o fiicã,

40 și-ajunse-așa pînã-n pãcat cu el,
luînd prin fraudã chipul altei fete,
cum celãlalt turbat fãcu la fel,

43 și-n patul morții el ca Buoso stete,
testîndu-și doamna turmei prin atari
formule-ncît minciunii normã-i dete."

46 Pierind turbații-aceia doi, la cari
priveam sã vãd ce rele-au sã mai facã,
mã-ntoarsei ca sã vãd și pe-alți tîlhari.

49 Și-un duh vãzui pãrînd o cobzã, dacã
tãiat sub vintre ți-l închipui de-unde
al nostru trup devine-n jos o cracã.

52 Greoaia boalã de-apã ce pãtrunde
prin trup cu zãmuri în venin schimbate,
așa cã burții fața nu-i rãspunde,

55 fãcea sã stea cu buzele cãscate
așa cum țin și ftizicii-nsetați
cãzut-o buzã, și-alta-n sus pe spate.

58 - „Ah, voi ce fãr' de-osîndã vãd cã-ntrați,
și nu știu cum - a zis - aci-n ponorul
acest cumplit, priviți și vã mirați

61 [de maistru-Adam ce jinduie izvorul]!
Avui, trãind, ce-am vrut, și bani și bine,
și-acum de-un strop de ap-aici duc dorul.

64 Acele vãi ce de pe verzi coline
din Casentino-n Arno cad și-apar
în albii moi, de-a lor rãcoare pline,

67 mereu le vãd în gînd, și nu-n zadar,
cãci chipul lor cu mult mai rãu mã doare
decît acest al boalei mele-amar.

70 Dreptatea, vai, cumplit rãzbunãtoare,
motiv ia locul crimei ce-o fãcui,
ca și mai iuți oftãrile sã-mi zboare.

73 Acolo stã Romena, și bãtui
bani falși de-ai lui Ioan într-însa, pînã
ce-acolo pus pe rug și ars eu fui.

76 Sã-l am eu pe-Alexandru-o clipã-n mînã,
ori pe-alt mișel din trei, aș da, socot,
cu drag, oh, Brando,-ntreaga ta fîntînã.

79 Ãști doi turbați ce știu prin vale tot
de nu mã mint, un frate-ar fi prin vale -
dar greu așa cum sînt, eu ce sã pot!

82 Sã fiu ușor atîta numa-n șale
sã pot mãcar o șchioapã s-o strãbat
în suta de-ani, de mult aș fi pe cale

85 aci-ntr-al sluților ponor sã-i cat,
deși-i de unsprezece leghe-ocolul
și nu-i mai strîmt de-o jumãtate-n lat:

88 cãci numai pentru ei sînt eu în stolul
cel slut de-aici, [și silnica lor trudã]
m-a pus sã bat de trei carate polul."

91 - „Dar ãști doi nevoiași ce vãd c-asudã
la dreapta ta - i-am zis - și aburi dau
cum face mîna cînd pe ger ți-e udã?"

94 Iar el: - „Cînd am cãzut, aici erau
și stau așa și nu-și întorc nici țeasta
și-n veci ei poate-or sta cum vezi cã stau.

Ea-i cea ce-mpinse pe Iosif nãpasta,
el falsul Sinon e, un grec stricat,
și scot din friguri iuți putoarea asta".

100 Dar unul dintre ei fu ofensat
cã-i da recomandație-așa de-obscurã
și-i dete-un ghiont în burtã, și-a sunat

103 umflata burtã asemeni c-o tamburã.
Dar prompt Adam rãspunse-atunci cu cotul
și nu-mi pãru mai slab în loviturã.

106 - „Sã nu mã crezi - i-a zis - buștean cu totul,
cã, dacã-s greu din cauza boalei mele,
am mîini destul de iuți sã-ți radã botul."

109 - „Cînd te-au bãgat în foc, n-ai fost cu ele -
rãspunse grecu' - așa de iute-a bate,
ci-așa și mai, bãtînd monete rele."

112 Adam atunci: - „Aici cam ai dreptate,
dar n-a fost tot așa de drept, vecine,
ce-ai spus sub Troia celor din cetate!".

115 - „Eu fals cuvînt, tu falși arginți, vezi bine!
Eu sînt aici sã-mi plîng o culp-a mea,
tu multe-ncît și dracii-au mai puține!"

118 - „Sã uiți de cal, sperjure, poate-ai vrea?
rãspunse cel cu burta numai apã,
dar toți în lume-o știu, și-n gît sã-ți stea!"

121 - „Ba ție setea-n gît, cã limba-ți crapã
și-un turn pînã la gurã ți se dete
și tot n-au loc putorile sã-ncapã."

124 - „Tot fleacuri spui - a zis cel cu monete -
de cîte-ori îți caști [pliscul, secãturã],
cãci apa-n turn de am și tot mi-e sete,

127 tu ai dureri de cap și-n tine-arsura,
și nu ți-aș spune-o vorbã de pomanã
sã pupi mãcar al apei șes cu gura."

130 Stãteam s-ascult ocara lor dușmanã,
cînd: - „Uite-aici - îmi zice-al meu pãrinte
e cît pe-aci sã-ți fac acum dojanã!".

133 Mînia deci vãzîndu-i-o-n cuvinte,
privii la el și-așa rușine-avui,
încît de ea și-acu-mi aduc aminte.

136 Și ca și-un om, visînd un rãu al lui,
dorește-a-i fi aceasta vis, și cere
ce-aievea este-așa, și nu ce nu-i,

139 așa și eu, cãci n-aveam glas, dar vrere
aveam sã mã scuzez; și mã scuza,
și nu știam, nevruta mea tãcere.

142 - „Cu mult mai mari greșeli se pot spãla
cu-o mult mai slabã probã de rușine!
Alung-acum orice mîhnire-a ta,

145 și-nchipuie-ți cã-s tot pe lîngã tine
oricînd s-ar întîmpla sã vezi cã-și sar
cu-atari cuvinte[-n cap atari jivine].

148 A vrea s-auzi ce-și spun e gust vulgar!"


Conținut: "Divina Comedie"

Download: "Divina Comedie"

Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie

Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.

Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.


Top

Recomanda aceasta pagina unui prieten!


Vote!