|
Conținut: "Divina Comedie"
Cercul al nouãlea.
Valea întîi: trãdãtorii
„Caina" și trãdãtorii rudelor proprii
(1-69) „Antenora" și trãdãtorii
țãrii. Bocca degli Abati (70-123)
Contele Ugolin și arhiepiscopul
Ruggieri (124-139)
1 Sã am eu rime aspre-acum și-amare
cum se cuvin grozavei vãgãuni
ce-ntregul Iad pe ea proptit îl are,
4 al gîndului meu scos deplin l-aș pune
în scrisul meu; dar nu le am și-astfel
nu fãrã fricã-ncep acum a spune.
7 Cãci nu e lucru de-a glumi cu el
s-arãți ce-ascunde-n centru-i universul,
c-un grai ce-n vorbe-abia e-nvãțãcel.
10 Ci-acele zîne sã-mi ajute versul
cari Tebei zid i-au dat prin voci divine,
sã fiu pe-aproape de-adevãr cu mersul.
13 Din toate,-o! neam, tu cel mai de rușine
din locul ce-i amar și-a fi numit,
voi capre de-ați fi fost și oi mai bine!
16 Cum stam acum în puțu-acel cumplit,
stînd sub giganți, mai jos de-a lor picioare,
iar eu priveam pe sus la mal, uimit,
19 ne-a zis un glas: - „[Te uitã cum calci oare],
și fã ca talpa ta sã n-o mai pui
pe capete de frați sãrmani, cã-i doare".
22 Privii sub mine-atunci, și-un lac vãzui
și-aici și-n jur, cui nu ca apei gerul,
ci ca de-o sticlã linse fața lui.
25 Nu prinde vãl mai tare-așa ca fierul,
nici Dunãrea din nord, ca ãst de-aici,
nici Donul unde-n veci e-n neguri cerul.
28 Cãci dac-ar fi cãzut și Tabernici
și Pietrapana peste ea, aș crede,
cã tot n-ar fi fãcut la maluri crici.
31 Al broaștelor popor prin bãlți cum șede
cu botu-afarã spre-a cînta, pe cînd
țãranca-n visul ei tot holde vede,
34 așa-s mîhniții-aici în gheațã stînd
pîn-unde roșul rușinãrii-apare,
și-n dinți, ca berzele din cioc, bãtînd.
37 Cu fața-ntoarsã-n jos sta fiecare;
de ger da gura mãrturii durerii,
iar ochii lor, de-a inimii-ntristare.
40 Puțin deci dînd ocol în jur vederii,
vãzui așa de strînși lipiți pe doi,
c-aveau pe cap amestecați toți perii.
43 - „Voi strînși așa la piept, cine-ați fost voi?"
Ei gîtu-atunci deodatã și-l plecarã,
'nãlțîndu-și fața, însã ochii moi
46 într-înșii numai, pîn-acum, vãrsarã
pe gene-n jos, iar gerul le-a sleit
vãrsatul plîns și-așa-i închise iarã.
49 Mai strîns nicicînd o scoabã n-a-ngãldit
un lemn de-alt lemn; și-n cap, atît le fuse
de ciud-atunci, ca țapii s-au lovit.
52 Și-un duh fãrã de-urechi, cãci le pierduse
de ger, stînd tot cu fața-n jos: - „În noi
ce-ți faci oglind-atîta timp? - îmi spuse.
55 Ori poate vreai sã știi pe-aceștia doi?
Fu mîndrul loc unde-au vãzut lumina
al tatei lor Albert, și-al lor apoi,
58 și-au mam-același trup; dar în Caina
tu nu-i gãsi [de-ai scormoni-o toatã]
alt duh mai demn sã-nfunde gelatina!
61 Nici cel cui pieptul și-umbra sa deodatã
strãpunsu-le-a Artur c-un singur țel;
Focacia nu, nici ãst cu ceafa-ntratã
64 în mine-așa cã nu mai vãd defel,
și Sasol e numit, nesãturatul!
De ești toscan ai bune știri de el.
67 Și-acum, ca sã te-astîmperi cu-ntrebatul,
eu Pazzi sînt, sã știi, ș-aștept sã vie
Carlin aici spre-a-mi descãrca pãcatul".
70 Vãzui urlînd în ger mai mulți de-o mie,
ș-așa fãcuți, cã reci fiori îi am
de-al gheții vad, și-avea-i-voi în vecie!
73 Pe cînd acum spre centru 'naintam,
spre care-orideunde-orice e greu ia zborul,
și-n gerul cel de veci eu tremuram;
76 nu știu destin ori vrere-a fost, ori zorul,
dar printre țeste-astfel trecînd izbii
puternic pe-una-n fațã cu piciorul.
79 Plîngînd strigã: - „Ce-mi faci? Dacã nu vii
sporire pentru Monte-Apert a-mi face
acestui chin, de ce mã mai sfîșii?".
82 Iar eu: - „Spre-a-mi scoate-un dubiu-acest ce zace,
aici, maestre-așteaptã-mã nițel,
și-apoi de-aici m-aleargã cît îți place".
85 A stat Virgil, și-am zis atunci spre cel
ce-ntruna blãstema cu-asprime mare:
- „Tu cine ești cã-njuri drumeții-astfel?".
88 - „Și cine tu, fugind așa? Tu care
loviri prin Antenora-n cap ne dai,
cã viu de-ai fi și tot ar fi prea tare!".
91 - „Dar viu sînt eu, și poftã poate ai
sã-ți scriu - i-am zis -, de vrei o faimã-n lume,
și numele-ți prin cîte le-nsemnai."
94 Iar el atunci: - „Hai, pieri de-aici! Ce nume?
Contraru-l vreau! Ce drac mi te trimite?
Aci-ntr-acest ponor, te ții de glume?".
97 În chica lui înfipt-o mînã-mi stete;
- „Ori spui cum te numești - am zis - ori zboarã
întregul pãr ce-l porți pe ceafã plete".
100 Rãspunse[-atunci]: - „Cã-l smulgi ca sã mã doarã,
nu-ți spui [nici cine] sînt, nimic nu-ți spui,
de-ai sta sã mã chelești și-a mia oarã".
103 Sucit pe mînã pãrul i-l ținui,
și-i smulsei poate-un pumn [și chiar mai bine],
dar el lãtrînd privea spre burta lui.
106 Cînd zise-alt duh: - „Hei, Bocca, nu ți-e bine?
Tu n-ai de-ajuns cã dinții-i clãnțãnești,
mai latri-acum? Ce diavol zburdã-n tine?".
109 - „Acum, infame trãdãtor ce ești,
tu poți sã taci! Voi scoate și nevrute
de tine-n lume-adevãrate vești!"
112 Iar el: - „E treaba ta! Dar numai du-te
și nu cumva sã uiți, ieșind la soare
de-acest de-aici cu limb-atît de iute:
115 argintul franțuzesc pe-acesta-l doare.
Atîta zi: pe Buso l-am aflat
cu alți mișei stînd proaspãt la rãcoare.
118 Și cine mai era, de-i fi-ntrebat,
tu ai cu mine-alãturi pe Bechieri,
pe cel ce-ai tãi de-o palmã l-au scurtat.
121 Și-o fi și Ganelon și Soldanieri
pe-aici și Tribaldel, trãdarea cui
pierdu Faenza cînd dormeau strãjerii".
124 Eram de-aici departe, cînd vãzui
doi inși într-un ponor, și-un ins avîndu-l
pe-al altui cap cãciulã peste-al lui.
127 Cum vîrã-n pîine dinții sãi flãmîndul,
așa cel de deasupra-i înfigea
în cap la ceafã celuilalt, rozîndu-l.
130 Și nu-ntr-alt fel cum tîmplele-i rodea
Tideu lui Melanip, cum el în gurã
rodea și-al hîrcei os și ce-i sub ea.
133 - „Tu, cel ce-arãți atît de-adîncã urã
prin faptul bestial cã-l rozi astfel,
sã-mi spui: de ce? Cu-aceastã legãturã,
136 cã, dacã tu pe drept te plîngi de el,
știind ce-ați fost și crima lui, voi trece
în lume-ntre infami pe-acest mișel,
139 de nu va fi ca limba mea sã-mi sece."
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
