Divina Comedie - Paradisul: Cîntul IX Divina Comedie
Eu sunt Domnul Dumnezeul tău: să nu ai alţi dumnezei afară de mine, să nu-ţi faci chip cioplit ca să te închini lui.                Să nu spui numele Domnului Dumnezeului tău în zadar.                Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua Domnului.                Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti mult pe pământ.                Să nu ucizi.                Să nu faci fapte necurate.                Să nu furi.                Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.                Să nu pofteşti femeia aproapelui tău.                Să nu pofteşti casa aproapelui tău şi nici un lucru ce este al lui.               
Romana versiuneaPortal creştin

Resurse creştine

 
Paradisul: Cîntul IX
   

Conținut: "Divina Comedie"


Cerul al treilea, al lui Venus: sufletele iubitoare

Profeția lui Carol Martel (1-12) Cunizza da Romano (13-66) Folchet din Marsilia (67-126) Invective împotriva Florenței și corupției curții papale (127-142)

1 Apoi, Clemențo, lãmurit cînd fui
de Carlo-al tãu, și-mi spuse cum dușmanii
aveau sã-și batã joc de-urmașii lui,

4 mi-a zis: - „Dar taci, și las' sã curgã anii!
Atît mai pot sã-ți spui ce-o fi 'nainte:
cã just amar urma-vã-va pierzanii".

7 Apoi viaț-acelei flacãri sfinte
s-a-ntors spre Soarele care-o strãbate,
ca și spre-un bun de-odihn-a orice minte.

10 Fãpturi impii și suflete-nșelate!
Vai, cum vã-ntoarceți de asemeni bine,
cu ochi țintiți mereu spre vanitate!

13 Și iat-alt foc spre noi vãzui cã vine
din sfera lor, și claru-i foc de-afarã
vãdea dorința-i de-a vorbi cu mine.

16 Iar ochii Doamnei care-asuprã-mi starã
ca și 'nainte, fix cu-a lor privire
un semn vegheat de dulce-asens îmi darã.

19 - „Dorinței mele,-o, fã-i curînd plinire,
ferice duh - am zis -, fã proba ta
cã poți rãsfrînge-n tine-a mea gîndire."

22 Din fundu-i, de-unde pîn-atunci cînta,
deși n-o cunoșteam, acea lucoare,
cum face-un om dispus a te-ajuta,

25 mi-a zis: - „În partea țãrii fãr' de-onoare,
Italia, ce zace-ntre Rialt
și muntele ce Brentei dã izvoare,

28 un deal se 'nalțã, însã nu prea 'nalt,
el patrie este-acelei flacãri grele
ce dete-acelui loc cumplit asalt.

31 Vlãstar a fost și ea al mamei mele.
Cuniza fui, și-aci-ntr-acest regat,
cãci roabã fui puterii-acestei stele.

34 Ci-mi iert aici cu drag al meu pãcat
sã nu mã plîng și rabd cu veselie,
iar d-ast-al vostru vulg poate-i mirat.

37 Odorul rar, cel mai aproape mie,
ursit al nostru cer sã ni-l orneze
bun nume-avu, și, stins pîn-o sã-i fie,

40 avea-va suta de-ani sã se-ncinceze.
Ei, vezi, de-avem de fapte-a da dovadã,
ca primei vieți și-a doua sã-i urmeze!

43 Ci-altfel gîndește azi acea grãmadã
dintre-Adige și Taliament, alt gînd,
cãci orișicît s-o bați nu vrea sã vadã.

46 Ci-n bãlțile Vicenței, și-n curînd,
schimba-i-va apa-n sînge paduanul,
cãci prea-i rebel de-orice virtuți fugînd.

49 Iar unde Sil s-unește cu Cagnanul
se poart-un domn cu-atît de 'nalte schime,
cã-i fac, spre-a-l prinde, de pe-acum arcanul!

52 Va plînge Feltro[-atît] cît face crime
nemernicu-i pãstor, hain și-atare
cã-n Malta nu va-ntra mai vrednic nime!

55 Spre-a-l încãpea pe tot ce cadã mare,
și cîtã trudã pe-uncii-a-l cîntãri
tot sîngele cel ferrarez pe care

58 ãst popã nobil are-a-l dãrui,
zelos spre-a fi-n partid; și-acele donuri
conform vieții-acestei țãri vor fi.

61 Oglinzi sînt sus, iar voi le ziceți tronuri,
ce-n noi rãsfrîng județul vrerii sfinte,
așa cã ne par drepte-aceste zvonuri".

64 Aici tãcu. Și-apoi luai aminte
cã spre-altele s-a-ntors, cãci am vãzut
cã intrã-n sfer-așa cum fu 'nainte.

67 Ci-ntîiul foc, ce-acu mi-era știut,
în fațã-mi stînd lucoare-avea-n figurã
ca și-un rubin de soare strãbãtut.

70 Plãcerea-n cer le dã luminã purã,
ca rîsu-aici; dar umbra, de durere
mai multã-n Iad, pe-atît se face-obscurã.

73 - „Eternul vede tot, și-a ta vedere
se-nluie-n el, încît ferice-odor,
nu-ți poate-ascunde nici un fel de vrere,

76 deci vocea ta ce desfãteazã-n cor
tot ceru-n rînd cu-acele lãmpi divine
ce-și fac din șase-aripi hlamida lor,

79 de ce nu vrea dorința sã-mi aline?
Eu nu ți-aș aștepta sã-ntrebi cuvîntul,
în tine de-aș vedea cum vezi tu-n mine."

82 - „Bazinul cel mai larg - așa deci sfîntul
vorbi-ncepînd - ce apa-n el cuprinde,
afar' de-acel ce-ncunjurã pãmîntul,

85 spre soare-ntre potrivnici țãrmi se-ntinde
așa de mult, cã face meridian
acolo unde-al zilei fapt s-aprinde.

88 Acestei vãi îi fui eu riveran
în stînga Macrei care-n scurta-i cale
desparte genovezul de toscan.

91 Spre-apus și zori aproape-au zãri egale
Bugia-n sud și-orașul de-unde fui
și-al cãrui port vãzui de sînge-o vale.

94 Și Folco m-a numit poporul cui
știut i-am fost, și-acestei lumi rotunde
îi dau tiparul ce din ea-l avui.

97 N-a ars nici Dida-n flacãri furibunde,
mîhnind pe soț și pe Creuse-odatã,
ca mine-n timpul cît avui ce tunde,

100 nici fata din Rodope cea-nșelatã
de-al ei Demofoon, nici scos din fire
Hercul de-a regelui Tesaliei fatã.

103 N-avem cãințe-aici, numai zîmbire,
nu de pãcat, cãci el din gînd ni-e scos,
ci de prevãzu-acel ce rînduiește.

106 Aici al artei mare și frumos
efect îl vezi; aici discerni un Bine
prin cari-acești de sus lucreazã-n jos.

109 Dar toate-a tale vreri spre-a-ți fi depline
ce-n sfera noastr-aici ți se iscarã
se cade-a mai vorbi și-altfel cu tine.

112 Tu vrei sã știi ce duh e, așadarã,
în focu-acest vecin ce schinteiazã
ca razele de soare-n apa clarã.

115 Sã știi cã-n pacea lui se desfãteazã
Rahab, ce-aci-ntr-a noastrã stea primitã,
în cel mai mare grad ni-l sigileazã.

118 În ceru-acesta-n care-i vîrfuitã
a Terrei umbrã, cea dintîi fu ea
prin marea-nvingere-a lui Crist suitã.

121 Fu just ca-ntr-una dintre roți s-o ia
ca drept trofeu a-nvingerii cei sfinte
prin mîini ce crucea-n cuie le ținea

124 cã-n sfînta țarã, mergerii 'nainte
lui Iosua ea primul fir i-l toarse -
ci-acestea Papei nu-i prea stau aminte!

127 Orașul tãu, clãdit de-acel ce-ntoarse
pãrintelui sãu dosu-n primul zel,
și-a cãrui pizm-atîta plîns ne stoarse,

130 produce blãstematul crin acel
ce-a dus [și oi] și miei pe-un drum nebun,
fãcînd pãstor pe-un lup, și pentru el

133 pe marii doctori nici un preț nu pun,
nu vreau scripturi, ci numa-n decretale
fac studii-așa cum marginile-o spun,

136 și papi și popi cu-acestea fac parale!
Lor nu spre Nazaret le zboarã gîndul,
spre care-n zbor Gavril fãcut-a cale.

139 Dar Vaticanul și-alte pãrți de-a rîndul
alese-n Roma, foste cimiterii
celor ce s-au luptat pe Petru-urmîndu-l,

142 vor fi-n curînd scãpate de-adulterii."


Conținut: "Divina Comedie"

Download: "Divina Comedie"

Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie

Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.

Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.


Top

Recomanda aceasta pagina unui prieten!


Vote!