Divina Comedie - Paradisul: Cîntul XV Divina Comedie
Eu sunt Domnul Dumnezeul tău: să nu ai alţi dumnezei afară de mine, să nu-ţi faci chip cioplit ca să te închini lui.                Să nu spui numele Domnului Dumnezeului tău în zadar.                Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua Domnului.                Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti mult pe pământ.                Să nu ucizi.                Să nu faci fapte necurate.                Să nu furi.                Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.                Să nu pofteşti femeia aproapelui tău.                Să nu pofteşti casa aproapelui tău şi nici un lucru ce este al lui.               
Romana versiuneaPortal creştin

Resurse creştine

 
Paradisul: Cîntul XV
   

Conținut: "Divina Comedie"


Cerul al cincilea, al lui Marte: sufletele rãzboinicilor

Sfînta iubire a sufletelor fericite (1-12) Cacciaguida, strãmoșul lui Dante (13-87) Florența de altãdatã (88-129) Strãmoșii poetului (130-148)

1 Onesta vrere-n care ni s-aratã
acel amor ce-n veci spre bine tinde
cum pofta face-n vrerea necuratã,

4 odihnã-n dulcea lir-a pus tutinde
fãcînd sã tac-acele corzi pe care
divina dreaptã dupã plac le-ntinde.

7 Cum pot sã nege-o just-a ta rugare
acești de-aici, cînd ei spre-a-mi da putințã
sã vreau sã-i rog, tãcurã-ntr-o suflare!

10 E justã-n infinit o suferințã
s-o aib-acei ce fug de-atare bine
iubind ce n-are veșnicã ființã.

13 Precum în pacea unei seri senine
subit un meteor ce-și scurge focul
îți mișcã ochii pașnici dupã sine

16 și-ți pare-a fi o stea ce-și mutã locul,
atît cã-n partea de-unde se desparte
nu piere nici o stea și-i scurt și jocul,

19 așa din cornul dinspre-a dreptei parte
a curs în jos la baza crucii-un astru
din mîndra grup-a lãmpilor din Marte.

22 Dar gemma nu s-a dezlipit de nastru
ci-a curs pieziș pe razã, ca și viul
și blîndul foc ce-urmeaz-un alabastru.

25 Așa ca umbr-a curs Anhise piul,
cînd își vãzu (de e sã credem Muza
suprem-a noastrã) prin Elisiu fiul.

28 - „O, sanguis meus, o, superinfusa
gratia Dei! Sicut tibi, cui
bis unquam coeli janua reclusa?"

31 Mã-ntoarsei, cînd vorbi, spre focul lui;
spre Doamn-apoi țintii a mea privire,
și-aici și-acolo beat de-uimire fui,

34 c-avea privirea-ncinsã de-o zîmbire,
încît credeam cã pînã-n fund a mea
s-afundã-n Rai cu-ntreaga fericire.

37 Și, drag și-a-l auzi ca și-al vedea,
adaose duhul celor cuvîntate,
dar ne-nțeles, așa de-adînc vorbea.

40 Dar nu-ntr-adins, ci din necesitate
s-ascunse mie-așa, cãci cele spuse
întrec a minții-oricare facultate.

43 Cînd arcul dragostei fierbinți îi fuse
așa de-ntins cã vorbele lui grele
la pragul minții omenești le-aduse,

46 acestea-ntîi le-am înțeles din ele:
- „Binevorbit sã fii tu trei în unul
c-așa de bun te-arãți sãminții mele!".

49 Și zise-apoi: - „Și drag și lung ajunul
ce-avui, cetind suprema carte-n care
etern e albul alb și brun e brunul,

52 mi-l stîmperi tu-ntr-aceast-a mea-mbrãcare
din care-acu vorbesc, drept grație Ei,
ce-ți dete-aripi spre-așa de sus zburare.

55 Gîndirea ta, crezi tu, cã-n ochii mei
din primul gînd o am, precum, cui știe
din unul iese-oricare numãr vrei,

58 deci nu mã-ntrebi nici cine sînt, nici ție
de ce-ți par eu din tot acest alai
de spirite, mai plin de veselie.

61 E drept ce crezi, cã marii-ori micii-n Rai,
citesc oglinda-n care-a ta gîndire
ei clar o vãd, pe cînd tu nici n-o ai.

64 Dar ca s-alini mai bine-acea iubire
în care-adînc vegheazã însetatã
de-un dulce dor eterna mea privire,

67 rostește-ți liber și-ndrãzneț curata
dorința ta prin clare vorbe spuse
la cari eu am de-acum rãspunsul gata".

70 Privii spre Doamnã, ci zîmbind ea-mi spuse
'nainte-a fi vorbit, cã-mi dã-nvoirea
ce vrerii mele-un spor de-aripi îi puse.

73 - „Pe loc ce v-apãru,-ncepui vorbirea,
Egalul prim, și-n voi e,-n fiecine,
Egal-apoi știința și iubirea,

76 cãci ele-n cel de-unde și foc vã vine
ca și lumin', atîta-s de egale
cã-i imperfect orice-alt egal, vezi bine.

79 Ci bietele puteri și vreri mortale,
din cauza care-aici vi-e clar [ce-aratã],
diverse-aripi au pentru zbor pe cale.

82 Iar eu ca om am inima-ncãrcatã
de-acest defect; deci pot numai cu ea
sã-ți dau rãspuns salutului de tatã.

85 Te rog, topaze viu, ce-ntr-astã stea
ornezi a dînsei prețioas-ornare,
s-astîmperi cu-al tãu nume setea mea."

88 - „Rãsade-al meu, ce-mi fuși o desfãtare
a te-aștepta, tulpina ta eu fui."
Așa-ntroduse dulcea-i cuvîntare.

91 - „Pe-al cãrui nume neamul tãu ți-l spui,
de-o sutã de-ani pe deal e și el unul
ce-i dã ocol pe-ntîiul balț al lui,

94 și-i fiu al meu, iar ție-ți fu strãbunul.
Și-ai fi dator ca-n lunga-i suferințã
sã-i faci mai scurt prin bune fapte-ajunul,

97 Florența-n vechea ei circumferințã,
în care și-astãzi none bat și trele,
trãia onest, și-n cumpãt și-n priințã.

100 N-aveam pe-atunci cununi și lanțugele,
și nici femei cu brîu și-ncãlțãminte
mai dragi de-a fi vãzute decît ele,

103 nici nu-ngrozea fetița pe-un pãrinte
din fașe chiar, cãci zestrea și-alte toate
țineau mãsura strîns la ce-i cuminte.

106 Nici case goale de copii, nepoate,
nici nu ne-a fost sosit Sardanapalul
spre-a da dovadã prin odãi ce poate.

109 Și nu era-ntrecut nici Montemalul
de-al vostr-Ucelatoiu, urcarea cui
grãbitã-i fu cum are-a-i fi prãvalul.

112 Încins pe Belincione io-l vãzui
cu piei și os, și nesulemenitã
venind de la oglindã doamna lui.

115 Pe Vechio-l știu purtînd cojoc de piele
și pe Nerli așa i-am apucat
și-a lor femei cu fus și cu andrele!

118 Ferice lor! Cãci toate-asigurat
mormînt aveau; și nu dormea pustie,
de-al Francei drag, nici una-n golu-i pat.

121 Veghea la leagãn tînãra soție
și dezmierda-ngînînd în limba ceea
ce-o au pãrinții-o primã bucurie.

124 Torcînd pe fus dincoa' fuior femeia
vrun basm spunea-ntre caznicii-adunați
de Fiesole, de Rom-ori de Enea.

127 Ca Cianghela neveste, sau bãrbați
ca Saltarello ne-ar fi fost minune
cum azi v-ar fi Cornelii-ori Cincinați!

130 Într-astfel de-odihnitã-n lucruri bune
și dulce viațã, și-ntr-așa curatã
cetate-onestã vru deci a mã pune

133 Maria cea-n supremul vai chematã,
și-n vechiul vostru baptisteriu eu
creștin și Caciaguida fui deodatã.

136 Moronte-mi fuse frate și-Eliseu;
nevasta mi-o luai de lîngã Pad
și-al ei connume l-ați purtat mereu.

139 Urmai apoi în taberi pe Conrad,
acel ce-onoare-mi dete-n rang deplinã;
prin fapte mîndre-atît urcai în grad.

142 Subt el am combãtut legea hainã
al cãrei neam nu vrea sã mai respecte
domeniul vostru, dintr-a Papei vinã;

145 și-aici fui scos de orbii-acelei secte
din lumea-nșelãtoare care face
prin dragul ei atîtea vieți infecte;

148 și-astfel martir venii într-astã pace."


Conținut: "Divina Comedie"

Download: "Divina Comedie"

Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie

Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.

Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.


Top

Recomanda aceasta pagina unui prieten!


Vote!