|
Conținut: "Divina Comedie"
Cerul al cincilea, al lui Marte:
sufletele rãzboinicilor
Rugãmintea lui Dante cãtre Cacciaguida sã-i
dezvãluie viitorul (1-30) Profeția exilului
(31-105) Misiunea lui Dante (106-142)
1 Precum veni la Climene sã-mpace
un zvon potrivnic ce-auzise-acel
ce-avari și-acum pe tați cu fii îi face,
4 așa fui eu, și-așa simțit ca el
de Doamna mea ca și de sfînta parã
venitã-n jos cu-așa de dulce zel.
7 De-aceea-mi zise ea: - „Sã faci s-aparã
al dorului tãu foc ce arde-n tine,
interna stamp-a lui purtînd-o clarã.
10 Dar nu spre-a ne spori ce știm noi bine,
prin vorba ta, ci spre-a-ndrãzni sã spui
ce sete ai ca el sã ți-o aline".
13 - „O, scump rãsad al meu, ce-atît te sui
[de sus, încît, cum vede-umana minte]
cã-n trigon loc de dou-obtuze nu-i,
16 așa vezi clar tu orice-ntîmplãminte
cînd nici nu sînt, cãci vezi în punctu-n care
toți timpii de-orișicînd sînt timp prezinte,
19 pe cînd era Virgil a mea-ndrumare
pe dealul cel ce spal-a noastrã zgurã,
precum și-n lumea cea fãr' de urcare,
22 de-ursita mea viațã spuse-mi furã
cuvinte tari, deși mã simt firește
gãtit de-oricare-a sorții loviturã.
25 Deci dorul meu te rog de-l împlinește
sã știu cu ce m-așteaptã viitorul,
cãci fierul prevãzut mai blînd lovește."
28 Așa vorbii acum, și tot spre-odorul
acel ce mi-a vorbit; și-a Doamnei mele
voinț-urmînd, mi-am spus cu-acestea dorul.
31 Nu-n vorbe vagi, cum se-nvãleau în ele
nebuni pãgîni, pe cînd nu se jertfise
al lumii Miel ce spal-a lumii rele,
34 ci-n vorbe clare și vorbiri precise
ascuns în sine-acel amor patern
și-arzînd în zîmbetele-i proprii-mi zise:
37 - „Orice-accident ca un cuprins intern
și-n margini dat materiei mortale
e scris din veci în ochiul cel etern.
40 Dar nu-i sînt Lui necesitãți fatale,
cum nu-i în ochii-n care-i oglinditã,
nici nava ce pe-un rîu plutește-n vale.
43 Precum îți vine-o arie lãmuritã
din orga ce-o asculți, în ochi îmi vine
din ochiul Lui așa și-a ta ursitã.
46 Precum din cauza vitregei haine
lãsã Atena Hipolit fugînd,
așa va face-al tãu oraș cu tine.
49 Aceasta ți-o doresc și-o au în gînd
și-aceasta ți-o vor face-acei ce catã
spre-acei ce zilnic pe Cristos îl vînd.
52 Prin zvon, învinsa parte-o fi-nculpatã
ca de-obicei, dar fi-va mãrturie
dreptãții-apoi ea însãși, rãzbunatã.
55 Lãsa-vei tot ce-n lumea ta cea vie
ți-e lucru drag și-a tristei exilãri
sãgeatã primã asta o sã-ți fie.
58 Vedea-vei tu cerșitã pe cãrãri
ce pîine-aduni, și cît de-amarã cale
sã urci și sã cobori strãine scãri!
61 Dar cea mai grea povar-a vieții tale
va fi stupida și-mbecila turmã
cu cei ce vei cãdea-ntr-atîta vale.
64 Mișei și-ngrați și rãi [nespus], cum scurmã
poziția ta, ci vor pãți rușine
nu tu, ci ei, nu multã vreme-n urmã.
67 Va da dovezi, c-aveau gîndiri haine,
purtarea lor, încît îți va fi drag
cã-ți ești partid tu singur pentru tine.
70 Lombardul mare cu-ospitalu-i prag
acel cu scara paserei cei sfinte
va fi refugiu-ți prim și-ntîi toiag.
73 Și-atît de mult te va avea aminte
încît ce-i dupã dintre-a da și-a cere
la alții, jos la voi, va fi 'nainte.
76 La el vei ști pe-acel a cui putere
atît i-a dat nãscîndu-l astã stea,
cã fapte mari el pune-va-n vedere.
79 Dar numai mai tîrziu le veți vedea
cã-i tînãr prunc, cui i se-ntoarse anul
în jurul sãu de-a noua oar-abea.
82 Dar pîn-a nu-nșela p-Enric dușmanul
Gascon, va da schintei a sa virtute
ce ia-n dispreț și trudele, și banul.
85 Și-atît apoi vor fi de cunoscute
pornirile lui mari, cã inimicii
vor fi siliți sã n-aibã guri tãcute.
88 Te-ncrede-n el și-a sale beneficii.
Prin el schimbare-avea-va multã ginte,
mutîndu-și starea marii, ca și micii.
91 Tu-ți scrie-acestea despre el în minte
dar nu le-obști". Și multe-a spus de toate,
de necrezut chiar cui va fi prezinte.
94 Și-apoi: - „Acestea-s glosele, nepoate,
la cîte ți s-au spus. Vezi, ce insidii
ascund în ele-așa puține roate!
97 Nu cer sã porți pe-ai tãi vecini invidii,
cãci viața ta-i cu mult mai lung ursitã,
cu mult dincolo de a lor perfidii".
100 Tãcînd apoi cînd umbra fericitã
îmi dete semn cã trama și-o gãtește
s-o batã-n teara cea de mine-urzitã,
103 așa-ncepui ca cel ce se-ndoiește
și-un sfat voind pe-atare om îl catã
ce vrea ce-i just și vede și iubește:
106 - „Eu bine vãd cum mã-mpresoarã, tatã,
cumplitul timp ca lovituri sã-mi dea,
mai grele cui mai fãr' de griji s-aratã.
109 Deci bine-mi e sã-nvãț a prevedea,
ca, scos din cel mai dulce loc afarã,
sã nu-mi pierd pe-alții prin cîntarea mea.
112 Cãci jos, în lumea nesfîrșit de-amarã,
[ca] și pe deal pe-a cãruia 'nãlțime
frumoși ai Doamnei ochi mã ridicarã,
115 și-apoi și-n cer prin roțile sublime
putui sã-nvãț cã ceea ce rezic
la mulți le-o fi grozavã-n guri acrime.
118 Ci-a fi dreptãții-un prea timid amic,
mã tem spre-a nu fi mort acelor care
numi-vor veacul cel de-acum antic".
121 Iar facla ce-ascundea comoara-mi mare
de-aici s-aprinse-n toat-a ei ființã
precum în soare-oglinda de-aur pare.
124 Și-apoi: - „Cîți au murdarã conștiințã,
printr-alte infamii sau printr-a lor,
oricînd simți-vor aspr-a ta sentințã.
127 Minciunii, totuși, tu sã-i pui zãvor
și-ntreaga ta vedenie-o fã obștitã,
iar cei cu rîie scarpine-o cum vor.
130 Cãci vorba ta de-o fi nesuferitã
la-ntîiul gust, va fi un nutremînt
hranace-apoi cînd fi-va mistuitã.
133 A ta strigare-asemeni e c-un vînt
ce mult mai mult supreme culmi le bate;
și probe tari de-onoare-acestea-ți sînt.
136 De-aceea-ți furã-n ceruri arãtate,
ca și pe deal și-a morții vale crudã,
tot duhuri mari prin faimã reputate.
139 Cãci ori nu crede spiritul ce-aude
ori nu-i atent, la pilde cari ascuns
au rostul lor, ori prea gãsit cu trudã,
142 și nici un fapt ce nu-i concret de-ajuns".
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
