Divina Comedie - Paradisul: Cîntul XXI Divina Comedie
Eu sunt Domnul Dumnezeul tău: să nu ai alţi dumnezei afară de mine, să nu-ţi faci chip cioplit ca să te închini lui.                Să nu spui numele Domnului Dumnezeului tău în zadar.                Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua Domnului.                Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti mult pe pământ.                Să nu ucizi.                Să nu faci fapte necurate.                Să nu furi.                Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.                Să nu pofteşti femeia aproapelui tău.                Să nu pofteşti casa aproapelui tău şi nici un lucru ce este al lui.               
Romana versiuneaPortal creştin

Resurse creştine

 
Paradisul: Cîntul XXI
   

Conținut: "Divina Comedie"


Cerul al șaptelea, al lui Saturn: sufletele contemplative

Cãtre cerul lui Saturn (1-24) Scara de aur și sufletele contemplative (25-45) Hotã- rîrile de nepãtruns ale Providenței divine (46-102) Sfîntul Petru Damian și invectiva lui împotriva clericilor (103-142)

1 Al Doamnei chip din nou acum fixîndu-l
cu dragi priviri și-ntregul duh în ele,
nu-mi sta spre-altce nimic în lume gîndul.

4 Dar nu zîmbea. Ci: - „Zîmbetele mele
te-ar face jertf-acum acelei stãri
ce-avu, cînd spuzã se fãcu, Semele.

7 A mea lucoare, ce pe-aceste scãri
din veșnicul palat, mereu s-aprinde
cum vezi, urmînd gradatei mele-urcãri,

10 de n-aș mai înfrîna-o, s-ar încinde
așa cã-n ea puterea-ți muritoare
o creang-ar fi ce-un fulger o desprinde.

13 Sîntem aci-ntr-a șaptea strãlucoare
ce-acum sub pieptul Leului de parã
lucește-n jos slãbind a lui valoare.

16 Cu mintea dupã ochi fugi, așadarã,
și-oglinzi îi fã, ca sã primeascã-n ei
ce-acu-ntr-aceast-oglind-o sã-ți aparã".

19 Acel ce-ar ști ce dulce-mi avusei
în ochii dulci a ochilor pãșune,
dintr-alte griji cînd m-am întors spre ei,

22 pricepe-ar clar ce dulce-a mã supune
mi-a fost acestui al iubirii sol,
cînd una și-alta-n cumpãnã le-ar pune.

25 Aci-n cristalul ce dã lumii-ocol,
numit dup-acel duce scump, sub care
trãi pãmîntul de-orice rele gol,

28 o scarã-n fațã cum în soare-o are
curatul aur, am vãzut, și 'naltã
cum n-aveau ochi spre-atît de sus urcare.

31 Pe-ai ei fușcei în jos vedeam cum saltã
atîtea lãmpi, cã-n cer cîte-s aprinse
pãreau cã-s strînse toate-aci-ndeolaltã.

34 Și-așa precum, din firea lor desprinse,
în zorii zilii-ntreg se mișcã stolul
de ciori, spre-a se-ncãlzi, de frig cuprinse,

37 plecînd o seamã lasã-n urmã golul,
și de-unde-au fost se-ntorc o seamã iarã,
iar multe-și fac pe-același punct ocolul;

40 așa-mi pãru și-aici cã se presoarã
acele lãmpi, tot stol de stol cum vin,
de-ndatã ce-ajungeau pe-anume scarã.

43 Iar cel ce ni s-opri de tot vecin,
așa lucea de-aprins, c-am zis în mine:
- „Iubirea ce-mi arãți ți-o vãd deplin!".

46 Dar Ea din care și-al tãcerii-mi vine
și-al vorbei cînd și cum, ea stã. - „Și fac,
cã nu te-ntreb, deși n-aș vrea, un bine!"

49 Dar Ea, vãzînd aprinsul dor ce-l tac,
prin vãzul cel cui toate sînt plinite
mi-a zis zîmbind: - „Tu poți sã-ntrebi pe plac".

52 Și-am zis așa: - „Nu merite-osebite
mã fac pe mine demn, rãspuns sã-mi dai,
dar pentru Ea, care-a-ntreba-mi permite,

55 te rog, ferice duh, ce-ascuns îmi stai
în veselul tãu foc, știut a-mi face;
cã-mi vii aproape-atît, ce cauzã ai?

58 Sã-mi spui de ce-ntr-aceastã sferã tace
cîntarea dulce-a Raiului ce-airea
într-alte sfere-așa de mult vã place?".

61 - „Mortal auz ai tu, ca și privirea -
mi-a zis, și-apoi - de-aceea nu se cîntã,
de ce-a-nfrînat și Doamna ta zîmbirea.

64 Pe trepte-n jos venii pe scara sfîntã
atît de mult, spre-a-ți face-o sãrbãtoare
prin spus și prin lumini ce mã-nvestmîntã.

67 Nu-mi dã mai mare-amor, mai mare-ardoare,
cãci fierbe-amor cu mult mai mult în sus
spre cer, gradat, cum vezi și din lucoare;

70 ci 'nalta milã ce-a servi ne-a pus
voinței cei ce lumii-i dã ființã
ne-mparte-așa, cum vezi fãr-a-ți fi spus."

73 - „Eu, sfîntã lampã, vãd cu prisosințã
c-ajunge-amorul într-acest regat
spre-a fi servind eterna provedințã,

76 dar asta-i tocmai ce-mi e greu de-aflat:
de ce chiar tu-ntre toți însoțitorii,
spre-acest oficiu-ai fost predestinat?"

79 Ai vorbei mele-abia s-au stins vaporii,
cînd miezul sãu un centru el fãcîndu-l
rotea-mprejur ca iutea roat-a morii.

82 Și-a zis iubirea cea din ea purtîndu-l:
- „Asupra-mi cade veșnica luminã
și-acest vestmînt ce-l am ea strãbãtîndu-l

85 cu vãzul meu virtutea i se-mbinã
și-atît de sus mã 'nalț cã pot vedea
principiul prim ce-o dã din El divinã.

88 De-aici am deci și veselia mea,
cãci vãzul meu pe cît de clar pãtrunde
pe-atît mai clar vestmînt de foc el ia.

91 Dar nici din cerul cel mai clar, de unde
serafu-n Tatãl mai adînc ochește,
ce-ntrebi acum, nici el n-ar ști rãspunde,

94 cãci tu mã-ntrebi, ce-atîta s-adîncește
în veșnicul decret [cã, sã scoboare
cercînd, un ochi creat trudit s-oprește],

97 iar cînd vei merge-n lumea ta ce moare
sã scrii ce-auzi, spre-a nu-ndrãzni pe-un drum
cu-atare țel sã-și miște-a ei picioare.

100 Un duh ce-aici e foc e-n lume fum,
deci vezi de poate-un om la voi sã știe
ce nici primit în cer nu poate-acum".

103 De vorba lui curmat cu-așa tãrie,
lãsai chestiunea, dînd pe-o altã cale,
smerit cerînd, ce om fu-n viața vie?

106 - „Curg munți între-ambii țãrmi ai țãrii tale
vecini cu voi, și 'nalți, încît mînia
furtunii-ades se zbate mai la vale.

109 Acolo fac un gheb numit Catria,
sub care-a stat tãcut un schit al cui
întregul cult i-a fost numit latria."

112 Așa-ncepu și-al treilea-nvãț a lui,
și-apoi urmînd: - „Serviciilor divine
aici - a zis - așa de rob le fui,

115 încît, cu singur sucul de mãsline
trãind, rãbdai cu drag și ger, și sete,
în gînduri sfinte și-mpãcat cu mine.

118 Acestor ceruri sfîntul schit le dete
mult rod cîndva; dar azi e loc sãrman,
și-i timpul, cred, acestea sã s-arete.

121 În schit aci fui Petru Damian
și Petru Pãcãtosu-n sfînta casã
a dulcei Maici la malul adrian.

124 Puținã viaț-a morții-mi fu rãmasã
cînd fui ales și tras spre-o pãlãrie
ce-un rãu murind tot mai la rãu o lasã.

127 Chefas veni, veni și-acea mîndrie
a Spiritului Sfînt, ca vai de ei,
mîncînd ce-aflau în orice-ospãtãrie.

130 Prelații de-astãzi vreau însã lachei,
sã poarte trena lor și sã-i alinte
de brațe-aici și-aici, așa-s de grei!

133 Acopãr caii lor cu-a lor vestminte
și-așa merg douã bestii sub o piele -
oh, cît o sã-i mai rabzi, ceresc Pãrinte!"

136 Așa sfîrși, și mii de flãcãrele
descinserã rotind din scarã-n scarã
și-n orice-ocol mai viu lucind din ele,

139 sosirã-n juru-acestui grad și starã
scoțînd un glas cu-atît de mare sunet
cã glas lumesc nici unul nu-l comparã,

142 ci, surd de el, nimic n-am prins din tunet.


Conținut: "Divina Comedie"

Download: "Divina Comedie"

Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie

Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.

Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.


Top

Recomanda aceasta pagina unui prieten!


Vote!