Divina Comedie - Purgatoriul: Cîntul XIV Divina Comedie
Eu sunt Domnul Dumnezeul tău: să nu ai alţi dumnezei afară de mine, să nu-ţi faci chip cioplit ca să te închini lui.                Să nu spui numele Domnului Dumnezeului tău în zadar.                Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua Domnului.                Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti mult pe pământ.                Să nu ucizi.                Să nu faci fapte necurate.                Să nu furi.                Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.                Să nu pofteşti femeia aproapelui tău.                Să nu pofteşti casa aproapelui tău şi nici un lucru ce este al lui.               
Romana versiuneaPortal creştin

Resurse creştine

 
Purgatoriul: Cîntul XIV
   

Conținut: "Divina Comedie"


Brîul al doilea: pizmãreții

Guido del Duca și Rinieri da Calboli (1-66) Plîngerea lui Guido de schimbarea moravurilor în Romagna (67-126) Glasuri în aer care aduc aminte de pizmã pedepsitã (127-151)

1 - „Al nostru deal, ce om ni-l ocolește,
cît timp e încã viu și ochii lui
se-nchid și se deschid precum voiește?"

4 - „Nu pot sã știu, dar știu cã singur nu-i.
Întreabã-l tu cã stã mai lîngã tine
și-l roagã dulce-așa ca sã-l dispui!"

7 Vorbeau, plecați spre-olalt-așa-ntre sine
la dreapta doi, și-apoi plecata fațã
o-ntinserã ca spre-a vorbi cu mine.

10 Și-mi zise-un duh: - „Tu, suflete, ce-n viațã
și-acum fiind, în trup spre ceruri treci,
mîngîie-ne de milã și ne-nvațã:

13 de unde vii și cine ești? Ne pleci
sã stãm de-atîta har ce ți se fece
mirați ca și de-un fapt nefost în veci".

16 Iar eu: - „Prin mijlocul Toscanei trece
un rîu - am zis -, ce-n Falteron rãsare
și curge-un curs de mile zece-ori zece.

19 Din malul lui aduc a mea-mbrãcare,
și-a spune cine-s eu ar fi-n zadar,
cãci numele nu mult rãsunet are".

22 Rãspunse-acel ce-ntîi vorbi: - „De-i clar
ce pot cu mintea-n vorba ta pãtrunde,
de Arno-ți sunã vorbele-așadar?".

25 Iar lui al doilea: - „Dar de ce ne-ascunde
sã-i zicã el acestui rîu pe nume,
cum faci spunînd vești rele de-oareunde?".

28 Iar el rãspunse-așa: - „Nu știu anume,
dar bine-ar fi sã-l știm și dispãrut
chiar numele atãrii vãi din lume,

31 cãci din izvoru-i (unde-i gros fãcut
alpestrul lanț, din care-i rupt Pelorul,
încît nu-n multe locuri e-ntrecut)

34 și pînã unde intr-a-ntoarce sporul
ce mãrii cerul e silit sã-l sugã
spre-a pune-n rîuri ce-a cãra li-e zorul,

37 virtutea ca pe-un șarpe-o pun pe fugã
vrãjmași ei toți, ori prin curenții rãi,
ori duși de-un rãu nãrav care-i subjugã,

40 fãcînd pe fiii-acestei biete vãi
așa de rele-apucãturi sã prindã,
cã parcã-i paște Circe-n rînd cu-ai sãi.

43 El printre porci murdari, mai demni de ghindã
decît de oricare-alt vipt ce gurii-i place,
curgînd, dintîi sãrãcãcios, colindã.

46 Mai jos gãsește javre fãr' de pace
cari n-au putere-atît cît au venin,
și-aici, scîrbit de ei, un nas le face.

49 Pe cît scoboarã-n jos și tot mai plin
spurcatul rîu și vrednic de blãsteme,
el vede javrele cum lupi devin.

52 Trecînd prin rîpi afunde, dintr-o vreme
el dã de vulpi de-atîta fraudã pline,
cã nici de-un laț nici una nu se teme.

55 Voi spune tot, s-audã el, cãci bine
va prinde-acestui viu sã-și aminteascã
ce-un duh adevãrat azi pune-n mine.

58 Pe-al tãu nepot [îl vãd] cum va goni
vînînd pe lupi prin valea-ngrozitoare
și-n spaima morții tuturor va fi.

61 Și ca pe boi bãtrîni o sã-i omoare,
și vie vinde carnea lor, rãpind
a multor vieți, iar sie-a sa onoare.

64 Din tristul codru plin de sînge iese
și-l las-așa cã nici în ani o mie
el n-o mai fi acel care fusese".

67 Precum, la vestea jalei ce-o sã fie,
acel ce-ascultã-ncepe-a se-ntrista
din orice parte-acel amar sã vie,

70 așa vãzui pe-al doilea duh, ce sta
s-asculte-atent, cum trist sporea-n mîhnire,
cînd prinse-n el ce-ntîiul cuvînta.

73 Ce-mi spuse-un duh și-a cestuilalt privire
m-au ars sã știu pe nume pe-astea douã,
și de-asta deci smerit le-am dat de știre.

76 Deci tot acel ce-ntîi vorbi, cu nouã
cuvinte-a zis: - „Tu vrei acum sã vreu
sã-ți fac ce tu nu vrei sã ne faci nouã.

79 Dar n-oi fi scump, fiindcã Dumnezeu
atîta har în tine-a vrut sã punã -
sã știi atunci cã Guid del Duca-s eu.

82 Trãind fui ars de-o pizm-așa nebunã,
încît m-ai fi putut livid vedea
vãzînd pe-un om chiar numa-n voie bunã,

85 și-atare paie-adun din holda mea.
De ce-aveți inima voi, oameni, oare
spre-un bun ce-a fi-mpãrțit nicicînd nu vrea?

88 Acesta e Rinier, odor și-onoare
a casei Calboli, în care nu-i
azi nici un ins sã aib-a lui valoare.

91 Nu-i singur despuiat din neamul lui;
cît e-ntre Po și munți și Ren și mare,
de-un bun util și dulce vieții-oricui,

94 ci plin e locu-ntre-ale lor hotare
de sterpi ciulini, așa cã prin culturã
tîrzie-ar fi sã-i smulgi orice-ncercare.

97 Ah, unde-s toți acei ce faim-avurã:
Menard, Carpigna, Lizio, Traversar?
Vai nouã, romanioli, azi corciturã!

100 [Cînd ai sã naști, Bologno-un alt Fierar?]
Și-un alt di Fosco, tu, Faenza, oare,
din troscot astãzi devenind stejar?

103 Sã nu te miri cã bietu-mi suflet geme
cînd Guid de Prata-mi vine-aminte mie
și Ugo d'Azzo, de pe-a noastrã vreme,

106 și Frederic Tignos cu-a lui cuscrie,
și Traversara și-Anastagi,-azi ele
familii-a cãror casã li-e pustie,

109 femei și cavaleri, plãceri și-acele
dulci griji, de-amor și curtenie pline,
pe unde-au inimi azi atît de rele!

112 Cum nu pieri, Bretinore, cãci din tine
fugir-ai tãi, sã scape de dihonii,
și mult popor cu ei? Dar face bine

115 Bagnacavall cã-și isprãvi coconii,
rãu Costracar cã ne mai fac pomanã
asemeni conți, și și mai rãu fac conii!

118 Vor fi, cînd vor scãpa de-a lor Satanã,
Paganii buni, dar nu-ntr-așa mãsurã
sã n-aibã totuși și-urme de prihanã.

121 O, Ugolin de Fantoli, sigurã
stã faima ta, cãci nu mai poți avea
urmași s-o facã, scãpãtînd, obscurã.

124 Dar mergi, toscane, cãci mai bine-aș vrea
sã plîng decît sã spui, așa de-amare
dureri îmi fac vorbind de țara mea".

127 Știam cã simt a noastrã-ndepãrtare
ãști doi iubiți; dar cãci stãteau tãcînd
fãceau s-avem încredere-n cãrare.

130 Cînd iarãși furãm singuri și mergînd,
precum din nori un trãsnet se scoboarã
cumplit veni un glas spre noi zicînd:

133 - „Oricine mã-ntîlnește-acum m-omoarã!".
Și-apoi pieri precum se-ndepãrteazã
și-un tunet scurs prin nori ce-l împresoarã.

136 De-abia simții cã aerul s-așazã
cînd iat-alt glas cu-atît de mare hui
cum face-un tunet ce-n curînd urmeazã:

139 - „Aglaura, schimbatã-n stîncã, fui",
încît spre-a fi mai strîns de-al meu pãrinte
eu nu 'nainte-un pas, ci-ados fãcui.

142 Cînd fu-n tot locul pace ca 'nainte,
- „Acesta-i asprul frîu - îmi zise el -
ce-ar fi sã facã pe-om a fi cuminte.

145 Voi prindeți însã nada-ncît acel
dușman de veci vã trage-n unghișoarã;
puțin v-ajutã deci și frîu și-apel.

148 Vã cheamã cerul cel ce vã-ncunjoarã
și-aratã-v-ale lui splendori eterne,
dar ochiul vostru tot spre lut scoboarã -

151 de-aci vã bate-Acel ce-atot-discerne".


Conținut: "Divina Comedie"

Download: "Divina Comedie"

Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie

Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.

Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.


Top

Recomanda aceasta pagina unui prieten!


Vote!