|
Conținut: "Divina Comedie"
Brîul al patrulea: nepãsãtorii
(leneșii)
Amorul și liberul arbitru (1-90) Pilde de zel (91-117) Abatele din San Zeno și Alberto della Scala (118-132) Pilde
de nepãsare (133-138) Somnul lui
Dante (139-145)
1 Așa-ncheind apoi a sa vorbire
profundul doctor mã privea mereu
atent în ochi de-arãt vro mulțãmire.
4 Dar, cum ardeam de-o nouã sete, eu,
deși tãcînd din grai, ziceam în minte:
„Prea mult sã-ntreb, îi cade poate greu".
7 Ci-nțelegînd veracele pãrinte
timida-mi vrere ce n-o dam pe fațã,
vorbind mi-a dat curaj sã-ncerc cuvinte.
10 - „Lumina ta-mi revars-atîta viațã
în minte-ncît ea clar putu s-adune
ce-al tãu cuvînt explicã și mã-nvațã.
13 Te rog deci, dulce tatã drag, și-mi spune
de-acel amor ce zici cã-i temelie
oricãror fapte, rele fie-ori bune."
16 - „Aprinde-a minții agerã fãclie
și-eroarea - zise - limpede-ți va fi,
a orbilor cari duci voiesc sã fie.
19 Creat fiind un suflet spre-a iubi,
el tinde spre-orice lucru care-i place
pe loc ce placu-l mișc-a fãptui.
22 Sensoriul vostru ia din ce-i verace
direcția sa, și-n voi așa o-ncheagã
cã sufletul din ea obiect își face.
25 Și dacã-ntors spre ea, o prinde-ntreagã
înclinu-i este-amor care, firește,
cã prin plãcere-n voi din nou se bagã.
28 Apoi cum focu-n sus se nãzuiește,
prin forma-i datã de-a cãta ființã
unde-n materia sa mai lung trãiește,
31 așa un suflet prins intrã-n dorințã,
ce-i psihic act, și pînã nu posede
obiectul vrut, se zbate-n nepriințã.
34 De-acolea și-adevãrul clar se vede
ce-ascuns e el acelui ce pe-oricare
amor c-ar fi-n de sineși bun îl crede.
37 De-aceea poate, cãci obiectu-i pare
de-a pururi bun, dar nu-i tot chipul bun,
deși e bunã ceara lui ce-l are."
40 - „Cuvîntul tãu și mintea mea mi-o spun
curat ce este-amorul și de unde,
dar mult mai mare dubiu-n mine pun:
43 cãci dacã el de-afarã-n noi pãtrunde
și sufletul e numai rob dorinții,
de merge strîmb ori drept, el nu rãspunde."
46 Iar el: - „Cît pot sã vadã ochii minții
ți-am spus; de-aici Beatricei tale-i cere
dovezi apoi, cã-i chestie-a credinții.
49 Orice substanț-o vei avea-n vedere,
distinctã de materie-ori și legatã
de ea, conține-o proprie-a sa putere,
52 ce-i numai prin lucrãri manifestatã
și n-o arat-altce decît efectul
precum cã-i viu un pom prin verde-aratã.
55 De-aceea noi nu știm nici intelectul
întîielor noțiuni de unde vine
nici primele porniri ce-aduc afectul,
58 cãci sînt în voi ca zelul în albine
de-a face miere; deci întîiul drag
nu este-n sineși el nici rãu, nici bine.
61 Acum, spre-a fi din el și toate-un cheag,
e-n voi nãscut-a minții sfãtuire
ce strict pãzește-al consimțirii prag.
64 Aci-i izvorul de-unde ia pornire
ce-i menit și ce nu-i, precum alege
și-nlãturã o bun-ori rea iubire.
67 Cîți pînã-n fund putur-așa-nțelege,
vãzur-aceast-a firii libertate
și etic-o fãcurã astfel lege.
70 Deci chiar zicînd cã din necesitate
s-ar naște-oricare-amor ce-n voi rodește,
existã-n voi putința de-a-l abate.
73 Virtutea asta nobil-o numește
Beatrice-arbitrul liber, și-o sã-ți spunã
de ea mai mult, și-atunci îți amintește!".
76 Spre-al nopții miez tîrziu sosita lunã,
asemeni c-un ceaun de foc, acum,
fãcînd în juru-i stelele s-apunã
79 trecea-mpotriva cerului pe-un drum
ce-l arde Feb cînd el din Roma pare
c-apune-ntre Sardin și Cors; și cum
82 acea gentilã umbrã, pentru care
respect Pietolei Mantua cedeazã,
și-a fost depus impusa-nsãrcinare,
85 de-aceea eu, ce la-ntrebãri și treazã
și simplã dezlegare-acum avui,
stam ca și-un om ce plin de somn viseazã.
88 Ci smuls din starea de-ațipire fui
deodatã de-un popor venind cu zorul
din dosul nostr-urmînd cãrarea lui.
91 Precum, spre-a cere Tebele-ajutorul
lui Bah, vedeai prin nopți pe lîng-Asop
ș-Ismen, curgînd cu vuiet mult poporul,
94 așa-ntețeau prin cer al lor galop
precum vedeam, și-aceste vieți zbãtute
de-o bunã vrere și de justul scop.
97 Curînd au fost deasuprã-ne, cãci iute
venea fugind ãst stol și-n clipã gata,
și-n frunte doi plîngeau mai cu vîrtute:
100 - „Pe munte-a mers cu grabã Preacurata;
Cezar, voind Ilerda s-o supuie,
lovi-n Marsil și-n Spania-și duse armata".
103 - „Curînd, curînd, cã timp de-a-l pierde nu e
prin dor scãzut - strigau din urmã toate,
ca bunul zel în grație sã ne suie!"
106 - „Oh, neam din care-o vie-ardoare scoate
zãbava cea ce-n dorul ce v-a tras
spre bine,-a pus prea slabã rîvnã, poate,
109 acest ce-i viu (și nu-nșelați vã las)
sã urce-ar vrea, cînd soare-o sã rãsarã,
deci spuneți pe-unde-i mai pe-aproape-un pas?"
112 Aceste vorbe lor li s-adresarã.
Iar unul din mulțime: - „Vino-n sus
pe urmã-ne și-i da-n curînd de-o scarã.
115 Atîta dor de-a merge-n noi e pus
cã nu putem sta-n loc. Sã fim iertate,
de-ți pare brusc ce nouã ni-e impus.
118 La San Zeno-n Verona fui abate
sub Barbarosa, bunu-mperator,
din cauza cui și-acum Milanul pate.
121 Și-atare-i unu-n groapã c-un picior,
ce trist va fi, de-aceastã mînãstire
și plînge-va-n curînd cã-i fu prior.
124 Cã-n locul unui demn de pãstorire
a pus pe fiul sãu cel rãu-nãscut
diform la trup și mai diform la fire".
127 Nu știu de-a spus mai multe-ori a tãcut,
atît era-ntre noi de mult declinul,
ci-acestea le-auzii și mi-au plãcut.
130 Ci-acel ce-n orice-amar îmi fu sprijinul:
- „Te-ntoarce,-a zis acum, și ia aminte
la doi ce vin și lenii-i cînt-aminul".
133 Strigau în urm-a toți: „Mai înainte
de-a-i trece prin Iordan moștenitorii,
muri ieșita din Egipet ginte.
136 Și-urmînd pe-Anchis, a fi-ntre rãbdãtorii
cei pînã la sfîrșituri, cîți nu vrurã
și-au dat ei singuri viațã fãr' de glorii".
139 Iar cînd de noi departe-atîta furã
cã nici nu mai puteau a fi zãrite,
nou gînd mi-a dat prin cap, și se nãscurã
142 dintr-însul multe-apoi și felurite,
și-atît dintr-unu-ntr-altul fui trimis,
cã ochii-mi s-au închis pe nesimțite
145 și gîndul meu s-a prefãcut în vis.
Conținut: "Divina Comedie"
Download: "Divina Comedie"
Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie
Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.
Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.
Top
Recomanda aceasta pagina unui prieten!
|
