Divina Comedie - Purgatoriul: Cîntul XXVIII Divina Comedie
Eu sunt Domnul Dumnezeul tău: să nu ai alţi dumnezei afară de mine, să nu-ţi faci chip cioplit ca să te închini lui.                Să nu spui numele Domnului Dumnezeului tău în zadar.                Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua Domnului.                Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti mult pe pământ.                Să nu ucizi.                Să nu faci fapte necurate.                Să nu furi.                Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.                Să nu pofteşti femeia aproapelui tău.                Să nu pofteşti casa aproapelui tău şi nici un lucru ce este al lui.               
Romana versiuneaPortal creştin

Resurse creştine

 
Purgatoriul: Cîntul XXVIII
   

Conținut: "Divina Comedie"


Raiul pãmîntesc

Apariția Mateldei pe marginea rîului Lete (1-75) Originea apei, a vîntului și a rîu- rilor care se gãsesc pe vîrful Purgatoriului (76-132) Vîrsta aurului, simbol al Raiului pãmîntesc (133-148)

1 Dorind sã vãd și-n jur cum e și-n sine
divinul codru des și viu, și care
da zilei ce venea colori mai line,

4 plecînd din margini, fãrã de-amînare,
trecui cu pas încet acea cîmpie
ce plin tot locul de miresme-l are.

7 Și-o dulce-aurã care-n veci nu știe
schimbare-n curs, îmi flutura pe frunte
nu mult mai mult ca boarea care-adie,

10 fãcînd ca frunzele-n mișcãri mãrunte
în dulce tremur se plecau spre-o parte,
spre care-umbrește-ntîi divinul munte.

13 Dar nu ieșeau din drit așa departe
ca-n vîrful lor mãrunta pãsãrime
sã nu-și deprind-a lor oricîte arte,

16 ci vesele de-acele ceasuri prime,
cîntau sãltînd prin frunza care-n jocul
acelei bori acord le da la rime.

19 Precum din creangã-n creangã plin e locul
pãdurilor de brad pe malul Chiasei,
cînd Eol lasã-n voia sa sirocul.

22 Cu pașii-nceți, în inimã rãmasei
pãduri antice-atîta drum fãcui,
cã nu puteam sã vãd pe unde-ntrasei.

25 Și iacã de-un pîrîu oprit eu fui
ce-n stînga-ncet cu slabele lui unde
pleca șoptind ierbișul coastei lui.

28 Oricîte-s limpezi ape-n lume-oriunde,
ți-ar fi pãrut cã au ceva negroare
în rînd cu-acesta ce nimic n-ascunde,

31 deși subt umbr-apururi stãtãtoare
el curge-ntunecat pe-ascunsu-i plai
nicicînd atins de lunã și de soare.

34 Cu pașii-am stat, dar ochii-mi aruncai
sã vãd pe-opusul mal al apei sfinte
verdeața mult-a multui fel de mai,

37 și-atunci vãzui, cum vezi ceva 'nainte
deodat-așa, cã, plin de-uimire stînd,
oricare-alt gînd îți lunecã din minte,

40 o Doamnã-n mal, ce singurã, cîntînd
mergea, și flori cari mîndre-mpurpureazã
tot drumul ei, le culegea trecînd.

43 - „O, Doamnã tu, ce-ntr-a iubirii razã
te scalzi, cum cred, de-i drept cã simțãmîntul
din inimã prin ochi ni se trãdeazã,

46 te rog sã binevrei, - mi-a fost cuvîntul -
sã vii spre mal așa ['nainte tu,]
atît încît sã-ți pot pricepe cîntul.

49 Tu-mi amintești și cum și unde fu
Proserpina, cînd mamã-sa-ntristatã
pe ea, iar ea junia și-o pierdu."

52 Precum rotind în dans se-ntoarce-o fatã
cu tãlpi lipite de pãmînt și-unite,
încît c-ar face pași de-abia s-aratã,

55 așa pe pajiști galben înflorite
și roșu, ea s-a-ntors, și-n felu-n care
fecioara-și pleacã genele smerite:

58 și-astfel veni,-mplinind a mea rugare,
aproape,-ncît cîntãrii-acei ferice
sã pot sã-i prind și ce-nțeles ea are.

61 Cînd fu și unde ierbii-i lasã spice
de stropi al apei curs, spre ochii mei
ea binevru și ochii sã-i ridice.

64 N-avu strãfulgerare-n ochii ei
nici Venus, cred, cînd fu strãpunsã zeea
de-al ei copil mai mult ca de-obicei.

67 Pe malul drept rîdea acum femeea,
rupînd cu mîna flori ce cresc de sine
și fãrã sad pe 'nalta culme-aceea.

70 Trei pași sta rîul între ea și mine,
dar Pontul ce lui Xerxe-o probã-i dete
cã-n frîu orice-omenești trufii el ține,

73 în ura lui Leandru-atît nu stete,
cã-i sta-ntre-Abid și Sest, cît într-a mea
ãst rîu acum, cã sta-ntre noi pãrete.

76 - „Sînteți aici strãini - îmi zise ea -
și-n locu-acest ales de-adãpostire
umanei firi, cã rîd vi s-ar pãrea

79 de necrezut și poate-o sã vã mire?
Dar psalmul Delectasti clar vã-nvațã
și poate-al minții nor sã vi-l rãsfire.

82 Iar tu, ce m-ai rugat și-mi stai de fațã
sã-mi spui ce vrei sã știi, cãci gata sînt
sã-ți dau, cît pot, la tot ce-ntrebi, povațã."

85 - „Și apa - zisei - și-al pãdurii cînt
combat în mine noua mea credințã
de-un lucru ce-auzii de-acest loc sfînt."

88 - „Sã-ți spui - mi-a zis - de unde ia ființã
din sineși ceea ce mirare-ți face,
ca-n minte-n loc de nor sã ai științã.

91 Supremul Bun, cui fãr' de soț îi place,
fãcu pe-om bun, și-ãst loc i-l dete-n lume
ca drept zãlog de nesfîrșitã pace.

94 Dar n-a stat mult, prin vina proprie-anume;
prin vina sa schimbat-a-n plîns și-njurii
ș-onestul rîs și veselele glume.

97 Deci cîte-s tulburãri de-ale naturii
mai jos, prin aburi din pãmînt și ape
ce-urmeazã pe cît pot, în sus, cãldurii,

100 mai sus de poarta ãstui deal nu-ncape;
cãci el se 'nalț-atît de sus spre-airi
spre-a face pe-om [de stavile] sã-l scape.

103 Deci dac-ale vãzduhului rotiri
oriunde-urmeazã roata bolții prime,
cît timp nu-i ruptã roata nicãiri,

106 atinge-un vînt și-aceastã înãlțime
ce-n aer viu se 'nalț-atot-desprinsã,
și-i dã pãdurii glas, cãci ea-i desime.

109 O plant-apoi de-acest curent atinsã
îl umple de virtutea sa, iar el
o-mprãștie-n jur, de-a sa mișcare-mpinsã.

112 Iar alt pãmînt, precît e apt prin el
și clima lui, concepe și purcede
virtuți diverse-n pomii de-orice fel.

115 Acestea de le-ați ști, voi n-ați mai crede
minune-acolo-n lume, cînd rãsare
vro plant-a cui sãmînțã nu se vede.

118 Și-apoi sã știi cã sfîntul cîmp pe care
stai tu, e plin de orișice rãsad
și fructe-n el, cum n-aveți voi, el are.

121 Nu-i apa asta din vapori ce cad
schimbați în ploaie spre-a hrãni vro vînã,
ca pe-alte rîuri ce sporesc și scad;

124 Ci e dintr-o egalã-n veci fîntînã,
și-atît prin vrerea Celui Sfînt ea prinde
pe cît deschisã-n douã lãturi mînã.

127 Cu-așa virtute ea pe-un scoc descinde
cã stinge-n om memoria faptei rele,
și-a faptei bune-acesta i-o aprinde.

130 E Lete-aceasta, una din vîlcele,
Evnoe-i alta, dar efecte n-au
decît gustînd și-aici, și-aici din ele.

133 Cu gust, orice-ape sub aceasta stau.
Și chiar avînd tu setea potolitã,
așa ca lãmuriri sã nu-ți mai dau,

136 mai fie-ți una totuși dãruitã.
Mai fãr' de preț nu cred cã va sã-ți parã,
deși-ți voi spune-o netãgãduitã.

139 Anticii-acei ce-n versul lor cîntarã
un veac de aur ce ferice-a stat
ãst loc de-aci-n Parnas poate-l visarã.

142 Aici fu primul om nevinovat,
eternul mai aici, și-orice rodire,
și-aici nectarul cel de toți cîntat."

145 Întors acum cu-ntreaga mea privire
spre-ai mei poeți, vedeam cum amîndoi
zîmbeau de-aceastã ultim-a ei știre.

148 Spre dulcea Doamnã m-am întors apoi.


Conținut: "Divina Comedie"

Download: "Divina Comedie"

Sursă: https://archive.org/details/Dante-DivinaComedie

Читайте також: Данте Аліг'єрі. Божественна комедія.

Читайте также: Данте Алигьери. Божественная комедия.


Top

Recomanda aceasta pagina unui prieten!


Vote!